SULTANA HURREM, UNICA STĂPÂNA A INIMII LUI SOLIMAN I
Dintre 600 de femei din harem a ales-o ca soţie favorită şi pe ea. Se numea Roxalana, devenită Hurrem, după ce a trecut la islamism. Dragostea pentru sclavă a fost atât de mare, încât sultanul a eliberat-o pentru a se putea căsători cu ea. Şase copii i-a dăruit Hürrem sultanului, iar unul dintre ei – Selim – avea să devină sultan după moartea lui Soliman I. Ca femeie ambiţioasa şi aprigă, şi-a dorit iubirea stăpânului ei, bani şi faimă. A ajuns să le aibă pe toate, însă niciodată nu a reuşit să aibă puterea absolută. Soliman a plâns-o până şi-a găsit sfârşitul, opt ani mai târziu.
După surse istorice ucrainene şi poloneze, Roxalana s-a născut în 1505 şi era fiica unui preot sărac din Rohatyn, în Rutenia, pe Nistru, un teritoriu ucrainean aflat sub stăpânirea Poloniei. Numele ei de fată a fost Alexandra Lisowska. Răpită de tătarii care făceau dese incursiuni de jaf şi de luare de ostatici, ea a fost dusă pentru început la Kaffa, în Crimeea, apoi la Istanbul în anul 1518. Acolo a ajuns în haremul sultanului Soliman. A petrecut primii ani de şedere în captivitate citind şi cultivându-se pentru a sluji ca şi cadână în Haremul sultanului. Protejată de eunucul responsabil de harem şi de către mama sultanului, a fost prezentată sultanului. De la început s-a străduit să-i câştige afecţiunea şi a devenit rapid favorita lui. Câştigând titlul de „Hasseki”, i-a dăruit un moştenitor în 1521.
Ascensiunea
Porecla „Roxalana” ce i s-a dat de europeni însemna „Rusoaica” şi nicidecum „Roşcovana”. Destul de scundă şi grăsuţă şi nu excesiv de frumoasă, buna sa dispoziţie a făcut să fie poreclita Hurrem (Vesela). Inteligentă, ambiţioasa şi vicleană, cu farmecele şi talentele ei de seducţie a reuşit în scurt timp să câştige dragostea specială a sultanului Soliman I, căruia i-a născut şase copii. Foarte curând a devenit unica stăpână a inimii sultanului, de fapt singura soţie legitimă a lui.
În perioada în care Hurrem îşi făcea apariţia la palat, sultana-primă (Kadun) era Gulbahar, probabil de origine tătară, care îi dăruise deja lui Soliman I un fiu, pe Mustafa. Hurrem reuşeşte în urma unui conflict fizic să o îndepărteze pe rivală. În 1544, Hurrem a folosit influența sa asupra lui Soliman pentru a obţine exilul lui Sehzade Mustafa în provincie, ca guvernator, împreună cu mama sa Gülbahar.
Câţiva ani mai târziu, Hurrem profită de un incendiu care pustiise vechiul Serai pentru a obţine autorizaţia să se mute provizoriu la Palatul Nou – Topkapi, centrul vieţii politice şi Curtea sultanului, unde acesta avea o reşedinţă. Odată instalată acolo, nu mai pleacă niciodată. În curând, Hurrem şi statul fură una. Urmările în timp vor fi jalnice.
După alţi ani, Hurrem obţinu lucrul care-i asigura triumful: Soliman I o luă de soţie. Căsătoria a fost dezaprobata de Curte, iar cronicarii turci nici nu o amintesc. Totuşi, zestrea pe care i-a constituit-o sultanul însemna în dreptul turc legiferarea căsătoriei.
Consiliera sultanului
Înainte chiar de căsătorie, sultana Hurrem începuse să exercite o anumită influenţă, bună şi rea, care va dăinui până la moartea ei. De asemenea, „Vesela” sultană era şi foarte geloasă pe relaţia de prietenie şi intimitate dintre Soliman I şi Ibrahim Pașa, Marele Vizir, mereu favorit. Se pare că nu a fost străină nici de uciderea lui, mai târziu, de către sultan.
În scurt timp sultana Hurrem a devenit şi consilierul de încredere al lui Soliman I şi se pare că avea o mare influenţă în politica externă. Două scrisori ale sale către regele Poloniei, Sigismund al II-lea August, s-au păstrat. Pe timpul vieţii ei, Imperiul Otoman a păstrat relaţii pacifiste cu acel stat. Ambasadorii statelor europene i se adresau Roxelanei şi îi trimiteau cadouri scumpe. Unii istorici afirma că ea a intervenit pe lângă soţul său pentru a controla traficul de sclavi al celor din Crimeea privind țara natală. În 1537 sultana Hurrem va stărui pe lângă Soliman I să pornească un război împotriva Veneţiei, război la care Ibrahim Pașa se opunea. În plan intern, mulţi demnitari înalţi ai Imperiului Otoman îi datorau ei numirea în funcţii.
Hürrem s-a implicat însă şi în succesiunea la tron şi, sub influenţa ei, ea a manevrat în aşa fel încât fiul ei preferat, Mehmed, să fie numit succesor al sultanului, în locul lui Mustafa, cel mai vârstnic fiu al lui Soliman, un tânăr sârguincios şi talentat, căruia toţi îi prevesteau o domnie glorioasă. Intrigile sultanei Hurrem l-au făcut însă pe Soliman să-şi piardă capul şi să poruncească decapitarea lui Mustafa. Dar curând, şi Mehmed, beizadeaua aleasă, a murit şi în locul său va domni un alt fiu al rusoaicei, Selim, poreclit, din pricina viciului sau, „cel beţiv”. El şi-a dedicat viaţa plăcerilor, întreţinând un numeros harem şi schimbându-şi deciziile, ca şi Soliman, în funcţie de influenţa favoritelor sale. Cu domnia sa vă începe şi decăderea imperiului.
Totul sau nimic
Actriţa Meryem Uzerli din serialul „Suleyman Magnificul – Sub domnia iubirii” a explicat clar ce o face pe Hurrem atât de specială în ochii publicului, dar și în proprii ei ochi: ” Hurrem este un personaj foarte labil. Uneori este sensibilă și vulnerabilă, alteori agresivă, chiar crudă. Hurrem oferă surprize în permanență. Izbucnește când nu mă aștept, își schimbă brusc traiectoria. Încerc să o înțeleg, trăia vremuri foarte dificile, trebuia să lupte pentru supraviețuire și pentru supremație în Palat, își pierduse familia în condiții violente, iar aceste amintiri o hăituiau”.
Într-o societate în care femeia era total supusă bărbatului, Hurrem nu numai că îndrăznea să îl privească în ochi pe cel mai puternic om al Imperiului Otoman, ci și pretindea să-i fie egală, indiferent de riscuri. „Dorința ei de putere este nelimitată. Ea vrea să fie alături de Suleyman nu numai sentimental, ci vrea să dețină Imperiul alături de el. Uneltește chiar să îl înlăture pe Ibrahim Pașa, omul de încredere al sultanului și cel mai periculos adversar al ei. Hurrem vrea totul sau nimic. Pentru ea nu există cale de mijloc „, a mai precizat Meryem Uzerli.
“Suleyman nu mai cunoscuse până atunci așa ceva. În acea perioadă, într-un asemenea mediu, nimeni nu se putea uita în ochii sultanului și nu putea să își exprime părerea liber. O femeie atipică, deținând acea putere psihică fantastică, era foarte atrăgătoare pentru sultan”, a mai precizat Halit Ergenc, actorul care îl interpretează pe Soliman Magnificul.
Între iubire şi politică
Între Soliman şi Hurrem a existat o iubire adevărată. Chiar dacă, iniţial, planurile lui Hurrem erau de răzbunare, sultanul i-a topit orice idee malefică în ceea ce-l priveşte. Hurrem s-a îndrăgostit de Soliman, pentru că acesta avea şi calităţile necesare să o seducă. Era un bărbat atrăgător, foarte inteligent şi cultivat, în plus era şi cel mai puternic om al Imperiului. În acelaşi timp, Soliman s-a îndrăgostit de faptul că Hurrem nu se temea de el, pretindea să-i fie chiar egal. Legile iubirii ieșeau în acest caz din sfera legilor cetăţii, iar sultanul ştia să aprecieze personalitatea extraordinară a acestei femei.
Istoria s-ar fi scris altfel dacă nu ar fi existat Hurrem, tocmai pentru că ea a avut un rol foarte important în deciziile luate de Soliman. De asemenea, nu am mai fi auzit de Hurrem în zilele noastre.
Pe lângă afacerile politice, Hurrem s-a ocupat şi de alte acţiuni, inspirându-se după modelul fundaţiilor caritabile create de Zubaida, soţia califului Harun ar Rasid. Printre primele ei fundaţii se afla o moschee, doua școli coranice, o fântână şi un spital pentru femei, alături de piaţa de sclave din Constantinopol.
Sultanei Hurem i se recunosc multe lucruri bune dar şi i se reproşează altele rele, dăunătoare vieţii otomane de la Curte. Reproşul cel mai grav pe care i-l poate aduce istoria este că ea a inaugurat cu bună ştiinţă domnia favoriţilor şi a curtenilor care prin acţiunile lor ascunse au slăbit ulterior statul otoman.
Hurrem a încetat din viaţa pe data de 18 aprilie 1558 şi a fost înmormântată într-un mausoleu decorat cu faianţă de Iznik, reprezentând gradina Paradisului, ca omagiu al firii ei voioase şi surâzătoare. Mausoleul ei este alăturat celui al lui Soliman, o structură separată şi mai sobră. Îndată după dispariţia ei, cei doi fii ai ei, Baiazid şi Selim vor începe să se războiască între ei pentru viitorul tron, sultanul nereuşind să-i potolească.
(Va urma)