Numele Fecioarei era Maria, nume care, tălmăcit, înseamnă „steaua mării” şi care se potriveşte de minune Fecioarei Mame.
Cu adevărat, ea este steaua aleasă din semniţia lui Iacob, ale cărei raze luminează lumea întreagă, care străluceşte în înaltul cerului şi pătrunde adânc. Strălucire ce luminează întreg pământul, înflăcărează sufletele mai mult decât trupurile, sporeşte virtuţile, usucă viciile.
Ea este steaua minunată care se înalţă peste marea nesfârşită, strălucitoare prin merite, luminătoare prin pilde. O, tu, care te simţi purtat de valurile lumii, departe de ţărm în mijlocul vijeliilor, nu-ţi lua ochii de la lumina acestui astru, dacă nu vrei să te scufunzi în abis.
Dacă cuvântul ispitelor se înteţeşte, dacă te izbeşti de stâncile încercărilor, priveşte steaua, invocă pe Maria.
Dacă te lovesc valurile trufiei, ambiţiei, trădării, geloziei, priveşte steaua, invocă pe Maria.
Dacă zgârcenia, mânia ori dorinţa necurată fac ca să se clatine bărcuţa slabă a sufletului tău, priveşte pe Maria.
Dacă tulburat de grozăvia nelegiuirilor tale, copleşit de necurăţenia propriei conştiinţe, îngheţat de groază la gândul judecăţii, simţi că te prăbuşeşti în genunea tristeţii, în abisul deznădejdii, îndreaptă-ţi gândul către Maria.
În primejdii, spaime, îndoieli, gândeşte-te la Maria, invocă pe Maria. Să nu se îndepărteze de buzele tale, de inima ta, iar ca să dobândeşti ajutorul rugăciunilor ei, ia seama la pilda vieţii ei.
Dacă o urmezi, nu te rătăceşti. Dacă te rogi ei, nu deznădăjduieşti. Dacă îi ceri sfatul, nu greşeşti. Dacă de ea eşti apărat, de nimic nu ai a te teme. Dacă te călăuzeşte, nu osteneşti. Dacă ai aflat trecere înaintea ei, ajungi la liman.
Şi astfel, singur, te încredinţezi cu câtă dreptate s-a spus: „Şi numele Fecioarei era Maria”.
Sfântul BERNARD DE CLAIRVAUX (1090-1153)
Sursă: Psalmi ai marilor iubiri.- Iaşi: Edit. Dosoftei, 1999.