Un tânăr ţăran a fost luat în slujba la un castel. Intendentul de acolo l-a pus rândaş la cai. Însă tânărul a speriat caii de câteva ori, atât de neîndemânatic era. Dar cum era o fire bună şi ştia să-şi facă prieteni, a fost trimis să muncească în bucătărie. Şi acolo răsturna totul, oriunde punea mâna. I-a fost dată apoi sarcina de a curata podelele castelului. Într-o zi pe când spală în sala mare, a alunecat pe o bucată de săpun, s-a învârtit în aer şi a aterizat în cele din urmă în căldarea cu apă. Dup ace şi-a revenit, a auzit râsete: prinţesa râdea în hohote, ţinându-se cu mâinile de pântece. Regele a venit în fugă, minunându-se: fiica sa devenise foarte tristă după moartea reginei, încât el promisese să îi va da mâna prinţesei oricui i-ar fi redat veselia. Înţelepciunea tânărului a fost mai apreciată decât stângăcia lui, aşa că acesta a urcat la tron. Cât despre prinţesă, ea râde şi acum!
P.P.
Sursă: Cum să eliberezi de lianele dependenţei afective/PIQUET, Pascale. – Bucureşti: ALL, 2013, p. 255