- Munca pe care alegem să o facem zi de zi devine treptat lucrarea vieţii noastre. Atunci când muncim cu plăcere ne stimulăm forţa vitală. Lumea din jur nu ne datorează nimic. Noi suntem cei care datorăm lumii totul. Munca este modul nostru de a ne exprima, felul în care contribuim la această călătorie pământeană numită viaţa. Prin munca noastră restituim lumii o parte din ceea ce am primit. Recompensa provine din însăşi munca pe care o facem. Lucrăm ca să creştem, să ne dezvoltăm, să descoperim noi adevăruri, să aprofundăm şi să fim de ajutor. Munca ne oferă ocazia să ne reconsiderăm felul de a gândi.
- Învaţă să-ţi dai seama că un da poate fi împotriva propriilor tale interese. Nu te grăbi să te implicit într-un proiect înainte de a evalua care ar putea fi consecinţele. Concentrează-te mereu asupra propriilor priorităţi şi responsabilităţi. Nu te lăsa implicată în conflicte la care nu vrei să iei parte. Fii precaută. Fii atentă. E mai uşor să te implicit în ceva decât să te retragi. Gândeşte-te bine înainte de a lua o decizie.
- Tu eşti singurul stăpân al propriilor gânduri. Gândeşte-te la lucruri care îţi sporesc sentimentul de bunăstare spirituală. Gândeşte-te la lucruri care te fac să te simţi bine. Suntem ceea ce gândim în fiecare zi. Cei care gândesc pozitiv sunt conectaţi la propria creativitate, îşi folosesc resursele în mod constructiv, concentraţi asupra scopului lor şi asupra stării de spirit pe care şi-o doresc, făcând tot posibilul să privească partea plină a paharului în orice situaţie. Negativiştii se simt adesea dezorientaţi. Gândurile negative ne rănesc, declanşează sentimente specifice, precum furia, confuzia, anxietatea, depresia sau frustrarea. Emoţiile negative, se pare, slăbesc sistemul imunitar. Psihicul afectează, într-adevăr, fizicul.
- Când eşti în criză, îţi foloseşti energia pentru a rezolva situaţia cu care te confrunţi. Dacă nu avem grijă de noi în situaţii dificile, rămânem fără energie, iar în final nu le mai putem fi de folos celor din jur. Aminteşte-ţi faptul că sufletul tău are şi el nevoie de tine. Nu le oferi celorlalţi mai mult decât ai. Drămuieşte-ţi energia. Nu ştii niciodată cât va dura un moment dificil. Nimic nu durează la nesfârşit. Totul se va schimba curând. Dăruieşte-te total în perioadele dificile ale vieţii. Când dai tot ce poţi emoţional şi spiritual, menţine-te în formă, proaspătă şi binedispusă.
- Nu institui reguli pe care nu eşti pregătită să le impui. Disciplina îi întăreşte pe copii. Le dai prăjituri din când în când, dar regulile stricte îi ajută să-şi câştige încrederea în sine. Acestea nu ar trebui totuşi stabilite în mod arbitrar; din contră, trebuie să menţinem regulile pe care le-am instaurat, astfel încât copilul să înţeleagă faptul că, deşi nu sunt multe, sunt importante. Regulile ar trebui să-i înveţe pe copii respectul de sine şi autocontrolul. Învaţă-ţi copiii cum să se distreze, cum să fie fericiţi şi cum să le fie de ajutor celor din jur. Copiilor le merge bine atunci când sunt înţeleşi şi iubiţi, când părinţii îşi fac timp pentru ei şi le acordă atenţia cuvenită. Copiii tăi nu îţi aparţin numai ţie. Sunt copiii universului. Bucură-te de ei.
- Călătoreşte mult, pentru a avea o viaţă împlinită. Alege o carieră care să te stimuleze. Fă copiii. Ia-ţi un câine. Cumpără flori pe care să le uzi. Fă-ţi o bibliotecă personală. Participă la dineuri şi petreceri. Colecţionează obiecte pur şi simplu pentru că îţi plac.
- Nu e nevoie să demonstrezi nimic nimănui. Valoarea ta radiază spre cei din jurul tău – e bine să ştii cât valorezi. Fă-ţi bucurii. Învaţă să fii îngăduitoare cu tine însăţi. Cultivă încredere şi dragostea de sine observând cât de mult ai progresat şi ce obstacole ai depăşit. Evoluezi, devii o persoană mai productivă, mai intuitivă. Indiferent care îţi sunt crezurile, nu trebuie să te justifici în faţa altora. Eşti diferită de părinţii, rudele, prietenii şi cunoştinţele tale. Păstrează-ţi o anumită intimitate şi o lume interioară a ta. Ştii că nu vei împlini niciodată aşteptările celorlalţi. Nu te expune criticilor venite din parte celor care nu îţi pot înţelege complexitatea. Principala ta responsabilitate este să rămâi tu însăţi, să fii sinceră cu tine.
- O invitaţie nu este o obligaţie. Fii alături de prietenii apropiaţi de câte ori poţi, indiferent câte eforturi trebuie să faci pentru asta. Când nu poţi, din cine ştie ce cauză, aminteşte-ţi că nu poţi fi aproape de toată lumea tot timpul, şi, în acelaşi timp, să ai propria ta viaţă. Nu te simţi presată să faci ceva împotriva voinţei tale. Să nu te simţi niciodată vinovată din cauza unui refuz politicos. Prietenii adevăraţi te vor înţelege. Atunci când eşti cu inima împăcată, poţi fii sigură că ai făcut ceea ce trebuia.
- Fii recunoscătoare, dar nu aştepta recunoştinţă. Dacă îţi stă în fire să fii bucuroasă atunci când eşti recunoscătoare, atunci îţi priveşti viaţa ca pe un dar de preţ. Totul vine ca o binecuvântare. Să ai o inimă deschisă plină de recunoştinţă. Încearcă să nu te porţi ca şi cum ceva sau cineva ţi s-ar cuveni. Ajuta pentru că vrei, nu pentru că aştepţi mulţumiri. Chiar şi atunci când faci un efort pentru cineva drag se poate să nu primeşti în schimb recunoştinţă. Dacă oamenii nu ne sunt recunoscători, asta nu înseamnă că simt că li se cuvine ceea ce facem pentru ei; pur şi simplu, de multe ori, nu remarcă eforturile pe care le facem pentru că vieţile lor să curgă lin, fără obstacole. Orice ai face, fă cu plăcere şi din toată inima. Ceea ce faci, faci pentru a-ţi îmbogăţi viaţa. Vrei să faci lucrul cuvenit la timpul cuvenit pentru că aşa este bine.
(Va urma)