Gautama Buddha a spus: “Mai devreme sau mai târziu, cel care îşi cultivă vanitatea, în loc să practice meditaţia, uitând de scopul real al vieţii şi urmărind diferite plăceri efemere, ajunge să îl invidieze pe cel care a mers pe calea meditaţiei”. Divinul maestru şi-a instruit astfel discipolii cu referire la “Cele Cinci Mari Meditaţii”:
“Prima meditaţie este meditaţia asupra iubirii, în timpul căreia inima trebuie ajustată astfel încât să le dorească tuturor fiinţelor bunăstarea, chiar şi duşmanilor personali.
A doua meditaţie este meditaţia asupra compasiunii, în timpul căreia trebuie să vă gândiţi la toţi cei oprimaţi, imaginându-vă toate suferinţele lor, astfel încât să treziţi în sufletul vostru o stare intense de compasiune pentru ei.
A treia meditaţie este meditaţia asupra bucuriei, în timpul căreia trebuie să vă gândiţi la prosperitatea semenilor voştri şi să vă bucuraţi de bucuria lor.
A patra meditaţie este meditaţia asupra impurităţii, în timpul căreia trebuie să vă gândiţi la consecinţele dureroase ale corupţiei, la efectele păcatului şi ale bolii. Reflectaţi la plăcerile uşoare şi efemere ale momentului şi la consecinţele lor fatale.
A cincea meditaţie este meditaţie asupra seninătăţii, în timpul căreia trebuie să vă înălţaţi mai presus de iubire şi de ură, de tiranie şi de opresiune, de bogăţie şi de dorinţă, contemplându-vă destinul cu un calm imparţial şi într-o stare de linişte perfectă.”
Prin angrenarea în aceste meditaţii, discipolii lui Buddha au ajuns la cunoaşterea adevărului.
Sursă: Omul devine ceea ce gândeşte. – De la sărăcie la putere/ALLEN, James. – Braşov: Adevărul Divin, 2013, pp. 108-109.