Cel aflat pe lumea aceasta caută trei treburi pe care nu le poate căpăta decât prin patru lucruri. Cele trei treburi sunt: traiul în îndestulare, demnitatea printre oameni şi merindele pentru lumea cealaltă.
Cele patru lucruri de care are nevoie să le atingă pe aceste trei sunt: agonisirea averii în cel mai bun chip cu putinţă, o bună chivernisire a ceea ce a agonisit, înmulţirea acestei agoniseli şi cheltuirea ei pentru cele bune traiului spre mulţumirea familiei şi fraţilor, căci din aceasta va trage foloase pe lumea cealaltă. Cine pierde din vedere vreuna dintre aceste situaţii nu va ajunge să-şi mulţumească nevoile, căci dacă nu agoniseşte, nu are cu ce să trăiască.
Dacă are avere şi agoniseşte, însă nu-şi chiverniseşte bine avuţia, aceasta s-ar putea isprăvi şi va rămâne sărac lipit pământului. Dacă îşi pune agoniseala la fereală şi nu o înmulţeşte, chiar dacă el consumă puţin, tot se va duce de grabă, precum kuhl-ul [pudră pentru machierea ochilor] din care nu se ia decât praful de pe beţişorul de sulemenit, însă care se isprăveşte destul de repede. Dacă îşi va cheltui agoniseala fără rost, sau o va pune nelalocul ei, sau va alege greşit locurile unde s-o pună să dea roade, atunci va fi aidoma unui sărac care nu are nici pic de avere.
Chiar dacă pune la păstrare, aceasta nu înseamnă că nu poate păţi fel de fel de stricăciuni, de belele, de pricini dăunătoare precum rezervorul de apă în care apele se scurg fără încetare, însă, neavând nicio ieşire, niciun loc de dat pe dinafară, nicio răsuflare, apa va năvăli din el, stricându-l şi împrăştiindu-se toată, sau va ţâşni prin anumite locuri, sau va plesni de tot, iar apa se va irosi fără rost.
Sursă: Kalila şi Dimna sau Poveştile lui Bidpai; Traducere din limba arabă, postfaţă şi note de George GRIGORE.- Iaşi: Polirom, 2010, pp. 17-18.