Motto: “Suntem mai orbi la tot ce avem, decât la ceea ce nu avem.” – Andre DE LORDE
În ziua în care intră în ordinul monahal, după ani mulţi de studiu şi ascetism, călugărul budist zen îşi râde părul de pe cap şi primeşte o taşcă de pânză, numită bunko. Acesta simbolizează renunţarea definitivă la posesiuni şi la aviditate. Purtătorul ei va trebui să păstreze în ea tot ce mai are pe lume: un aparat de ras, o periuţă de dinţi, câteva caiete pentru notiţe. Noul iniţiat depune jurământ de sărăcie şi îşi manifesta astfel, tacit, decizia de a se retrage din lumea axată pe consum şi avuţii materiale.
Aristotel ne-a învăţat de asemenea că fericirea le aparţine celor care şi-au cultivat spiritul şi au avut grijă să-şi restrângă achiziţiile de bunuri materiale în limite moderate. Perdanţii sunt cei care au izbutit să dobândească mai multe bunuri materiale decât pot să folosească şi cărora le lipsesc bogăţiile spiritului, forţa de caracter, sănătatea mentală, bucuria de a trăi şi multe altele. Cea mai mare bogăţie pe care o putem avea ne aparţine deja: se afla în noi înşine.
Sursă: Arta esenţei/LOREAU, Dominique. – Bucureşti: Baroque Books & Arts, 2013, pp. 68-69.