Lumea contemporană, înrobită unui acerb consumism (noua ideologie dominantă), nu mai are respect pentru mituri, pentru tradiţie, transformând totul într-o acerbă concurenţa pecuniară. Aşa se face că simbolurile sacre, cele tipice copilăriei, au ajuns simple elemente de recuzită într-un vârtej al promovării unor produse de calitate îndoielnică. Printre acestea, imaginea lui Moş Crăciun este, cu siguranţa, cea mai tocită. Eroul copilăriei, darnicul, blajinul bătran a devenit o imagine omniprezentă, de găsit în infinit mai multe contexte cu totul nepotrivite decât în situaţiile tipice, de bun simţ: îl poţi contempla atât pe o sticlă de Coca-Cola sau pe una de bere, cât şi pe lenjeria intimă ce reprezintă echipamentul de lucru al vreunei galeşe domnişoare care face parte din strategia de promovare a cutărui produs. […] Moş Crăciun a ajuns să însemne, în zilele noastre, în aproape toate cazurile, semnul kitsch-ului. Şi e păcat.
Bogdan CREŢU – Adevărul literar şi artistic, 20 dec. 2006