Într-o relaţie normală, fiecare din cei doi parteneri acceptă sau renunţă la unele lucruri în favoarea celuilalt. Ei ţin la celălalt, comunica deschis, fac compromisuri (sau fac cu rândul), răspund la gesturile de iubire ale celuilalt şi beneficiază în egală măsură de pe urma relaţiei. Într-o relaţie dominată de serviabilitate, beneficiul este unilateral.
În cartea sa The Disease to Please, Harriet B Braiker, doctor în filozofie, prezintă un portret fidel al serviabilităţii:
Cele zece porunci ale serviabilităţii
- Trebuie să fac întotdeauna ceea ce vor, ceea ce aşteaptă sau au nevoie ceilalţi.
- Trebuie să am grijă de toţi cei din jur, indiferent dacă îmi cer ajutorul sau nu.
- Trebuie să acord întotdeauna atenţie problemelor celorlalţi şi să fac tot ce pot pentru a le rezolva.
- Trebuie să fiu întotdeauna amabilă şi să nu rănesc pe nimeni.
- Trebuie să pun întotdeauna nevoile celorlalţi înaintea nevoilor mele.
- Nu trebuie niciodată să refuz pe cineva care îmi cere sau mă roagă să îl ajut.
- Nu trebuie niciodată să dezamăgesc pe cineva sau să îi abandonez pe ceilalţi sub nicio formă.
- Trebuie să fiu întotdeauna entuziastă şi fericită şi să nu-mi arăt sentimentele negative în faţa altora.
- Trebuie să încerc să-i mulţumesc întotdeauna pe ceilalţi şi să-i fac fericiţi.
- Trebuie să încerc să nu îi copleşesc pe cei din jur cu propriile probleme şi nevoi.
Sursă: Fii fericită chiar dacă nu eşti perfectă: Cum să te eliberezi de iluzia perfecţiunii/DOMAR, Alice D.; KELLY, Alice Lesch. – Bucureşti: Curtea Veche, 2009, pp. 242-243.