O porumbiţă îşi schimba în mod frecvent cuibul. Mirosul puternic pe care cuibul îl emana după un anumit timp era de nesuportat pentru ea. Ea se plângea cu amărăciune despre acest lucru adresându-se unei păsări înţelepte, în vârstă şi cu multă experienţă. Acesta i-a spus: “Prin schimbarea cuibului tău tot timpul, nu schimbi nimic. Mirosul care te deranjează nu vine de la cuib, ci de la tine”.
Sursă: Managementul calităţii vieţii şi condiţiei umane. Fundamentele consilierii/BURCU, Aurelian. – Cluj-Napoca: Mega, 2004, p. 176.
CUIBUL MURDAR
Oamenii îşi închipuie că îşi pot rezolva problemele mutându-se, schimbându-şi condiţiile materiale de existenţă. În realitate ei se aseamănă cu acele păsărele care spuneau într-o bună zi mamei lor: “Cuibul nostru a devenit atât de murdar! Nu mai putem rămâne aici! Să mergem să locuim în alt cuib.” “Bine, răspunse mama pasăre, vă înţeleg dezgustul, putem schimba cuibul. Dar oare nu vă luaţi cu voi şi micile posterioare?”
Atunci când pământul le pare de nelocuit, oamenii visează la Paradis. Iar dacă ar fi lăsaţi să pătrundă în Paradis, cu inima şi intelectul lor pline de impurităţi, ar face curând din acesta un loc respingător. Dacă ar fi fost puri, peste tot pe unde ar fi trecut, ar fi dus Paradisul cu ei. Deci, de fiecare datăcând sunt tentaţi să se plângă de condiţiile exterioare, ar trebui să înceapă să caute mai întâi în ei înşişi dacă nu există ceva de schimbat.”
Omraam Mikhaël Aïvanhov
Sursă: http://www.yourmemories.ro/2011/10/cuibul-murdar/