E greu să înţelegem în timpul vieţii implicaţiile hotărârilor pe care le luăm, ale acţiunilor noastre. Plecăm de la principii corecte, cu vise din cele mai nobile, dar apoi ne lovim de propria noastră monstruozitate, consecinţă mârşavă şi crudă a cauzelor pe care chiar noi le-am provocat. Oricât am încerca pentru restul zilelor să compensăm răul cu bine, abdicând total de la noi înşine pentru binele aproapelui nostru, pata este acolo, în spatele nostru, întotdeauna pe urma noastră, venind din ce în ce mai aproape, spunându-ne încet o să te prind, o să te prind. Până când îşi îndeplineşte promisiunea…
Sursă: Ultimul papă/ROCHA, Luis Miguel. – Bucureşti: Tritonic, 2009, pp. 329-330.