… Mai târziu, mi-am amintit o parabolă pe care tatăl meu obişnuia să o spună şi care vorbeşte despre cât de puţin înţelegem natura şi darurile pe care universul le păstrează pentru noi.
Patru tineri stăteau la căpătâiul tatălui lor aflat pe moarte. Cu ultima suflare, bătrânul le spune că undeva pe moşia familiei, se afla îngropată o comoară uriaşă. Fiii s-au adunat în jurul lui, strigând: “Unde, unde?”, dar era prea târziu. În ziua de după înmormântare şi în multe alte zile ce au urmat, tinerii au ieşit cu târnăcoape şi lopeţi şi s-au apucat să răscolească pământul, săpând adânc dintr-un capăt într-altul al câmpului. Dezamăgiţi cumplit ca nu au găsit nimic, au abandonat căutarea.
În anul care a urmat, fermă a dat cea mai bogată recoltă pe care şi-o puteau aminti.
Sursă: Arta posibilului/ZANDER, Rosamund Stone; ZANDER, Benjamin. – Bucureşti: Publica, 2012, p. 87.