Se spune că înainte de a deveni preşedinte al Statelor Unite, Garfield era director al Colegiului Hram, din Ohio. Atunci când tatăl unui student l-a întrebat dacă programa nu poate fi simplificata astfel încât fiul lui să termine cursurile mai curând, Garfield i-a răspuns: “Sigur că da. Dar asta depinde de ceea ce vreţi să faceţi cu fiul dumneavoastră. Când Dumnezeu vrea să facă un stejar, are nevoie de o sută de ani. Când vrea să facă un tufiş, are nevoie de două luni.”
Sursă: Managementul calităţii vieţii şi condiţiei umane. Fundamentele consilierii/BURCU, Aurelian. – Cluj-Napoca: Mega, 2004, p. 178-179.
Supliment de lectură:
CE SEMENI AIA CULEGI – O POVESTE DESPRE ONESTITATE
Un bogat om de afaceri creştin a decis că este timpul să-şi lase un succesor la comanda companiei sale. În loc de a se orienta spre unul din directorii firmei sau copiii săi, el a decis să încerce ceva deosebit.
Într-o zi şi-a convocat tot executivul care era format din tineri şi le-a spus:
– Dragii mei, a sosit timpul să-mi numesc un înlocuitor la conducerea companiei în calitate de manager general (CEO). Aşa că decizia mea este ca unul din voi să ocupe acest post.
Toţi au rămas şocaţi, în timp ce şeful a continuat:
– Astăzi intenţionez să vă dau fiecăruia câte o sămânţă – o sămânţă specială. Vreau ca să luaţi sămânţa aceasta acasă, s-o plantaţi, s-o udaţi şi apoi exact peste un an să veniţi cu planta care a răsărit şi crescut din această sămânţă. Cu acea ocazie voi analiza planta fiecăruia şi după un criteriu personal voi alege viitorul manager general.
Un tânăr, pe nume Jim a fost prezent la întâlnire şi asemenea fiecăruia a primit şi el o sămânţă. A plecat acasă şi cu entuziasm a împărtăşit soţiei planul şefului.
Soţia l-a ajutat să găsească un vas potrivit, pământ de calitate îmbunătăţit cu îngrăşământ natural şi apoi a plantat sămânţa. În fiecare zi Jim turna apă în acel vas şi aştepta cu nerăbdare să vadă un semn că sămânţa a încolţit şi o mică planta şi-a făcut apariţia.
După vreo trei săptămâni, colegii lui vorbeau despre seminţele lor şi despre plantele care au început să răsară. Jim urmărea cu atenţie vasul în care plantase sămânţă, dar nimic nu se întâmplă.
Trei, patru, cinci săptămâni au trecut dar în vasul cu pământ nu se vedea nici un semn de încolţire şi creştere. Colegii lui vorbeau deja despre plantele lor, dar Jim se simţea falimentar în încercarea lui de a face sămânţă să se transforme în plantă. Au trecut şase luni – nimic însă nu se întâmplase în vasul cu pământ al lui Jim. Cu nespusă părere de rău Jim şi-a dat seama că omorâse sămânţa. Fiecare din colegii lui aveau deja pomi, plante, iar el nu avea nimic.
Oricum Jim a hotărât să nu spună colegilor săi nimic din experienţa lui eşuată. El a hotărât însă să continue să ude sămânţa şi să-i adauge îngrăşământ… cine ştie?
Poate într-o zi sămânţa va încolţi.
După exact un an, fiecare din cei ce primiseră o sămânţă de la şef, şi-au adus vasele lor cu plante pentru a fi inspectate. Jim a spus soţiei că el nu îndrăzneşte să meargă la companie cu un vas gol. Soţia însă l-a încurajat să fie cinstit cu ceea ce i s-a întâmplat. Deşi a simţit un gol în stomac gândindu-se la experienţa pe care o va avea – poate cea mai jenantă experienţa din viaţa lui – a hotărât totuşi să dea ascultare sfatului soţiei.
Astfel, în ziua hotărâtă pentru inspecţie, Jim şi-a luat vasul în care nu era decât pământ şi s-a prezentat la sala de conferinţe a companiei. Când a intrat în sală, Jim a fost şocat de varietatea de plante din vasele colegilor lui. Plantele erau minunate: diferite în culori şi mărimi. Jim şi-a pus vasul pe podea şi mulţi din colegii lui au bufnit în râs – alţii l-au compătimit sincer.
Când şeful şi-a făcut apariţia, a salutat membrii executivului rotindu-şi privirea asupra tuturor. Jim căută un colţ cât mai îndepărtat pentru a se ascunde. – Uau! Ce plante minunate, copaci, flori aţi crescut voi! – A spus şeful. Astăzi unul din voi va fi numit managerul general al companiei.
Deodată, şeful l-a descoperit pe Jim în colţul cel mai îndepărtat al sălii cu vasul său gol. A rugat pe directorul financiar să-l invite pe Jim în faţă. Jim a îngheţat! El a început să gândească cam aşa, “Şeful şi-a dat seama de eşecul meu. Mare lucru să nu mă concedieze.”
Când Jim a a ajuns în faţă, şeful l-a întrebat ce s-a întâmplat cu sămânţa lui. Astfel ca Jim a trebuit să-i spună istoria să. După ce Jim a terminat, şeful a spus că toată lumea, cu excepţia lui Jim, să ocupe un loc. Apoi, arătând cu mâna spre Jim a spus:
– Iată-l pe noul vostru manager general. Numele lui este Jim.
Lui Jim nu-i venea să creadă. Jim falimentase total în plantarea seminţei. Cum putea el să fie manager general cu un asemenea eşec?
Apoi şeful a continuat: – Cu un an în urmă, am dat fiecăruia din cei prezenţi în această sală – o sămânţă. V-am spus să luaţi sămânţă, să o plantaţi, să o udaţi şi să mi-o aduceţi astăzi înapoi.
Ceea ce voi nu aţi ştiut este că toate seminţele pe care vi le-am dat au fost fierte – toate au fost seminţe moarte care nu aveau cum să încolţească. Toţi cu excepţia lui Jim mi-aţi adus pomi, plante, flori. Când v-aţi dat seama că sămânţa pe care v-am dat-o eu nu încolţeşte, aţi înlocuit-o cu altă sămânţă procurată de voi. Jim a fost singurul care a avut curajul şi cinstea de a aduce vasul cu planta mea în el. Pentru acest motiv el va fi numit managerul general al companiei mele.
Poveste găsită prin intermediul Adrianei Vlăsceanu.
Posted on September 28, 2012 by Gabriel Nechita
Sursă: http://1cartepesaptamana.ro/ce-semeni-aia-culegi-o-poveste-despre-onestitate/