A fost odată un om care-a pornit în căutarea adevărului. A răscolit toată lumea, a renunţat la toate posesiunile, la familie, la casă, numai şi numai să găsească adevărul.
După mulţi ani de preumblări, a ajuns în India, unde a auzit povestindu-se despre un munte îndepărtat. În vârful lui, după cum îi spuseseră oamenii, avea să afle locul în care sălăşuieşte adevărul.
A căutat el ce-a căutat locul cu pricina până când l-a găsit. Timp de mai multe zile s-a tot căţărat, până când, într-un târziu, a dat de gura unei peşteri. A strigat înăuntru şi, o clipă mai târziu, i-a răspuns glasul unei bătrâne.
– Ce doreşti?
– Caut adevărul.
– Ei bine, l-ai găsit.
Intră în peşteră. La capătul ei dădu peste cea mai grotească creatura pe care o zărise vreodată. Stătea ghemuită lângă foc, cu ochii bulbucaţi, unul mai mare şi unul mai mic. Avea faţa plină de umflaturi, dinţii rari îi ieşeau din gură, iar părul lung şi încâlcit îi atârna în şuviţe.
– Tu?, spuse omul. Tu eşti adevărul?
Bătrâna încuviinţă.
Deşi era şocat de această apariţie, omul rămase alături de femeie. Descoperi că, într-adevăr, ea era ceea ce căutase, adică Adevărul. A trăit acolo, retras mulţi ani, deprinzând rastul lucrurilor. Într-un târziu, se hotărî să plece. O întrebă, pe bătrână cu ce o putea răsplăti pentru toate câte făcuse pentru el.
– Un singur lucru îţi cer, spuse ea. Când vei fi printre oameni şi le vei vorbi despre mine, spune-le că sunt tânără şi frumoasă!
Sursă: Regele-cerşetor şi secretul fericirii: Puterea vindecătoare a poveştilor/Joel Ben IZZY.- Bucureşti: Curtea Veche, 2013, pp. 87-88.