– Orice se prezintă drept necunoscut poate fi periculos.
– Acumularea de cunoştinţe este o barieră în calea cunoaşterii.
– Cunoştinţele înăbuşă mintea, aşa cum praful se aşează pe oglindă.
– Uimirea este sursa înţelepciunii, este sursa a tot ceea ce este frumos şi sursă a căutării.
– Cu cât aduni mai multe cunoştinţe, cu atât simţi mai puţin uimirea.
– Geniul este acela care nu permite societăţii să-l transforme într-un robot.
– O persoană care trăieşte corect şi moare corect este o persoană spirituală.
– Plictiseala şi râsul sunt două fete ale aceleiaşi monede.
– Trecutul şi viitorul sunt două fete ale aceleiaşi monede.
– Apele stătătoare nu se pot întâlni, doar râurile se pot întâlni. Doar prin mişcare este posibilă întâlnirea respectivă.
– Cuvintele sunt spuse numai pentru cei care nu pot asculta tăcerea.
– Înţelegerea vine din eşecul sau de a demistifica existenta.
– Persoană care şi-a pierdut capacitatea de a fi surprinsă este moartă.
– Dacă eşti atent la întâmplările vieţii, vei descoperi peste tot imense surprize.
– Ignoranţă şi cunoaşterea ţin de aceeaşi dimensiune: ignoranta înseamnă mai puţină cunoaştere, cunoaşterea înseamnă mai puţină ignoranta.
– Când eşti plin de uimire, existenţa ta este plină de divin.
– Cineva care se uită după adevăr nu-l va descoperi niciodată, pentru că ochii lui sunt deja corupţi, deja are o idee fixă. Nu este deschis.
– Adevărul vine de la sine la aceia care au atenţia corectă, sunt vigilenţi, conştienţi.
– Să taci înseamnă să ai răspunsuri, să nu ai întrebări… şi rădăcina este tăiată şi nu mai apar alte frunze.
– Diavolul nu este cineva în afara ta, este propria ta minte, cea care te tentează, care te păcăleşte, care te amăgeşte, care creează noi iluzii cu tine.
– Când tăceţi, cunoştinţele nu mai fac gălăgie în voi, percepţia voastră este clară – nici urmă de praf pe oglinda -, reflectaţi cea ce este. Şi este o virtute orice acţiune se iveşte din această reflexie.
– Existentă este prospeţime în sine. Existenţa este proaspătă pentru că este mereu acum şi aici. Nu este împovărată de trecut, nu aduna praf din trecut. Nu este niciodată bătrâna.
– Timpul nu există în ceea ce priveşte existenţa Timpul există doar pentru minte, este o invenţie a minţii. De fapt, timpul şi mintea sunt sinonime. Opriţi mintea şi timpul se va opri.
– Timpul consta doar din două forme: trecut şi viitor.
– Prezentul nu este parte a timpului, prezentul este dincolo de timp.Şi prezentul este întotdeauna proaspăt. Prezentul este parte a eternităţii, este pătrunderea eternităţii în lumea de vis a timpului, o rază de lumină în întunericul minţii.
– Trecutul nu este niciodată proaspăt – evident, nu poate fi. Este întotdeauna murdar, întotdeauna duhneşte – duhneşte a moarte, duhneşte a tot ce e putred, duhneşte a tradiţie, duhneşte a hoit. Trecutul este un cimitir.
– Iar viitorul nu este decât o proiecţie a trecutului mort. Şi venit din trecutul mort, viitorul nu poate fi viu – moartea poate proiecta doar moarte.
– Cel mai mare miracol din lume este acela de a fi atât de inteligent încât nimeni, nici societatea, nici statul, nici Biserica să nu te poată hipnotiza.
– Dumnezeu nu este în afara ta, este însăţi centrul tău, fundamentul tău.
– Asta este înţelesul simplităţii: să te împaci cu ceea ce eşti, şi nu să încerci să devii ceva – care este un drum fără sfârşit.
– Viaţa este multidimensionala. Este imposibil să mergi în toate direcţiile şi să fii primul în toate direcţiile.
– Iubirea vine din inimă, nu poate veni din cap.
– Când capul şi inima sunt împreună, eşti mai întreg, mai complet.
– Odată ce privirea ta este clară şi mintea şi sufletul nu mai sunt în conflict, totul începe să devină misterios.
– Transformaţi substantivele în verbe şi veţi fi mai aproape de realitate. Nu spuneţi cunoaştere, ci a cunoaşte. Nu spuneţi viaţa, ci a vieţui. Nu spuneţi iubire, ci a iubi. Nu spuneţi moarte, ci a muri.
– Dacă poţi înţelege că întreaga viaţă este un verb, nu un substantive, o mare înţelegere o va urma ca o umbră.
– Nu există sine şi nu există celălalt.
– Omul autentic este acela pe care răsăritul nu-l găseşte acolo unde l-a lăsat apusul; sau unde l-a lăsat răsăritul, apusul nu-l găseşte. Niciodată. Este mereu în mişcare, este o curgere… nu este o baltă statuta care nu curge nicăieri.
– Cimitirele sunt cele mai sigure locuri. Odată ce ai intrat în mormânt. Nu mai există frică, nici măcar moartea nu-ţi mai poate face ceva – nu poţi muri de două ori.
– Prostia omului este fără limite.
– Conştiinţă este cheia de contact, cea care emana putere şi te face capabil să-ţi iei avânt către înălţimi.
– Un lucru rămâne lipsit de sens până când este cunoscut. Odată ce l-ai cunoscut, capăta sens.
– Pierde prezentul şi o să trăieşti în plictiseală. Fii prezent şi o să fii surprins că nu există nici o urmă de plictiseală.
– Cunoştinţele vin din informaţii, înţelepciunea vine din experienţă.
– Îndoială este mama încrederii.
– Evita aglomeraţia. Poţi fii sigur că, într-acolo unde se îndreaptă toţi, calea este greşită.
– Singurătatea absolută este întotdeauna lăuntrică.
– Viaţa este un mister – cu cât ştii mai multe despre ea, devine cu atât mai misterioasă.
– Prostia este comună.
Sursă: Inocenta, cunoaştere şi uimire: Ce s-a întâmplat cu sentimentul de uimire pe care îl aveam când eram copil? /OSHO.- Bucureşti: LITERA, 2014.