– Talentul e precum un ţintaş care loveşte o ţintă pe care ceilalţi nu o pot nimeri; geniul e precum un ţintaş care loveşte o ţintă pe care ceilalţi nu o pot vedea.
– O viaţă fericită este imposibilă; tot ce poate să facă un om e să ducă o viaţă eroică.
– O persoană înzestrată cu daruri mentale înalte şi rare, care e obligată să accepte o slujbă strict utilitară este o vază preţioasă, decorată cu cele mai minunate imagini, dar folosită ca vas de bucătărie.
– Marile suferinţe le fac pe cele mici imposibil de simţit şi, corelativ, în lipsa marilor suferinţe, chiar şi cele mai mici supărări şi neplăceri ne chinuie.
– Voioşia şi optimismul tinereţii noastre se datorează, în parte, faptului că urcăm dealul vieţii şi nu vedem moartea care stă de cealaltă parte, la picioarele dealului.
– Dacă păstrez tăcerea asupra secretului meu, el îmi va fi prizonier; dacă îl las să-mi scape din gură, eu voi fi prizonierul lui. În capacul tăcerii atârna fructele păcii.
– Dacă nu vrei să fii jucăria oricărui ticălos şi obiectul bătăii de joc a oricărui nerod, prima regulă este să fii rezervat şi inaccesibil.
– Ar trebui să punem o limită dorinţelor noastre, să ne înfrânăm poftele şi să ne stăpânim furia, întotdeauna având în minte doar o parte infinit de mică din acele lucruri care merită posedate…
– Nu există trandafir fără spini. Dar există mulţi spini fără trandafir.
– Suntem ca nişte miei care se joacă pe câmp, în timp ce măcelarul îi priveşte, alegându-l pe unul, apoi pe următorul; pentru că, în zilele noastre bune, nu ştim ce nenorocire ne-a pregătit soarta – boală, persecuţie, sărăcie, mutilare, orbire, nebunie şi moarte.
– Cea mai mare înţelepciune e să faci din bucuria prezentului obiectul suprem al vieţii, căci aceasta este singură realitate, toate celelalte nefiind decât un joc al minţii. Dar am putea să-i spunem la fel de bine că-i şi cea mai mare nebunie a noastră, căci ce există doar pentru o clipă şi dispare ca un vis nu poate merită vreodată un efort serios.
– Ar trebui să tratăm cu indulgenţă orice nebunie, eşec său viciu uman, amintindu-ne că ceea ce avem în faţă sunt, pur şi simplu, propriile noastre eşecuri, nebunii şi vicii.
– Unii nu pot să scape de propriile lanţuri, dar pot, totuşi, să-şi elibereze prietenii.
– Adevărată valoare are nu celebritatea, ci acel lucru care ne face să o merităm… cea mai mare fericire a unui om nu este faptul că posteritatea va şti ceva despre el, ci că el însuşi are idei care merită gândite şi păstrate timp de secole.
Sursă: Soluţia Schopenhauer/YALOM, Irvin D.- Bucureşti: Velant, 2010.