Sărbătorile creştine ale românilor au avut totdeauna un ritual de iniţiere care i-a ajutat pe oameni să se simtă cu adevaraţi fericiţi. Bătrânii noştri îşi cunoşteau mai bine sufletul decât noi. Ştiau că are nevoi şi el de protocol. Ştiau că fără înfrânare şi cumpătare, fără căinţă şi rugăciune, fără păstrarea neclintită a tradiţiei, sensul bucuriei se pierde. Pentru ca sărbătoarea să fie cu adevărat sărbătoare e nevoie să te pregăteşti pentru ea. Să te primeneşti trupeşte şi sufleteşte. Să aşezi un spaţiu de ordine şi de pace în jurul tău. Să crezi că sărbatoarea e de sorginte divină şi te pune în legătură cu Dumnezeu. Adevăratul Crăciun e o înălţare spirituală, o scară cu trepte de aur care duce la Cer. Ne-am bucura să o urcăm împreună cu dvs. Să păşim alături către magica noapte a Naşterii lui Iisus.
BINE DAI, BINE AI
În răstimpul care ne mai desparte de Ajunul Crăciunului încercaţi să fiţi generoşi. Fiţi mai răbdători şi mai blânzi cu bătrânii, mai îngăduitori cu copiii, mai miloşi cu animalele străzii, mai darnici cu cei săraci. Ieşiţi din rezerva dvs. obişnuită şi exersaţi-vă bunătatea. Spuneţi cuvinte tandre. Faceţi gesturi de mângâiere. Deschideţi-vă sufletul pentru compasiune şi milă, încurajaţi-vă dorinţa de a ajuta. Nu trebuie să fiţi bogaţi ca s-o faceţi. Oferită cu drag, chiar o bucată de pâine poate să devină un dar. Bucuria celui care-o primeşte vă va răsplăti înmiit. Bine dai, bine ai. Mai ales acum, în preajma Crăciunului, darul dvs. vă rezervă un loc în Rai. Nu uitaţi niciodată că cel mai puternic antidot împotriva singurătăţii e binele. Practicaţi-l. Sufletul dvs. va face flori.
CÂNTECE DE BRAD ŞI DE STEA
Aşteptarea Crăciunului trebuie însoţită mereu de colinde. Ele fac parte din protocol. Subliniază într-un mod special sărbătoarea. Îi arată vechimea care coboară până la leagănul lui Iisus. Porniţi-le roata! Lăsaţi-le să vă intre în casă. În oraş, acolo unde tradiţia lor s-a pierdut sau a devenit o caricatură, colindaţi dvs. Amintirile noastre sunt pline de cântece de stea şi de brad. E suficient să fredonăm un refren şi va mirosi a zăpadă, starea dvs. de spirit, atmosfera din casă se vor schimba. Puneţi casete cu colinde. Puneţi discuri sau CD-uri. Vor răscoli sentimente şi amintiri care vă vor face cu adevărat fericiţi. Stingeţi lumina, aprindeţi o lumânare şi ascultaţi. Terapia colindelor face minuni.
Iubiţi-vă bătrânii!
Cele mai frumoase Crăciunuri din lume se află în sipetul cu amintiri al bunicilor. Pe vremea lor, zăpezile nu lipseau niciodată, colindătorii veneau direct din ieslea unde se născuse Iisus, Moş Crăciun nu sărea nici o casă… Aveţi în familia dvs. bătrâni? Porniţi-i pe urma amintirilor de Crăciun. Nu-i grăbiţi! Sunt greoi şi timizi, cred adesea că nu mai au importanţă, că sunt pietre în drum. Rugaţi-i! Stârniţi-i încetişor. Atingeţi argintul din sufletul lor şi faceţi-l să răsune. Vor fi fericiţi să-şi aibă rostul în sărbătoare. Crăciunul lor, mai creştin şi mai tradiţional decât Crăciunul de azi, e un fir subţire de stea care le tiveşte amintirile cu lumini. Steaua din Betleem. Şi cine să ducă de mână un nepot la Pruncul lui Iisus, mergând dupa rază, dacă nu un bunic gârbovit sub cocoaşa de ani? Pe drumul amintirilor sfinte, licărul de viaţă din făptura lui împrietenită pe jumătate cu moartea se va aprinde din nou. Iubiţi-vă bătrânii! Nu-i lăsaţi singuri de sărbători.
Spiritul Crăciunului
Valoarea spirituală a Crăciunului este singura care contează în aceste zile. Crăciunul este, de fapt, şi aşa ar trebui să rămână, o stare de spirit. În copilărie oamenii o simt cu tot sufletul, apoi pierd câte ceva din ea, iar unii chiar nu mai sunt în stare să o regăsească niciodată. Liniştea, zâmbetul şi bucuria din zilele premergătoare marii sărbători creştine trebuiesc trăite în suflet, nu numai pe faţa, la vedere. Simţite astfel, aceste trăiri nobile fac ca spiritul Crăciunului să intre cu adevărat în casele noastre. De fapt, cel mai mare dar al Crăciunului îl reprezintă bucuria sufletească pe care ne-o aduce naşterea Domnului, pacea din inimă, puterea de a ierta, de a-i ajuta şi înţelege pe cei din jur.
Cartea Sfântă
Şi ce-o să fie dacă seara, câteodată, în zilele premergătoare sărbătorilor de Crăciun, veţi deschide Biblia la capitolele în care se vorbeşte despre Naşterea lui Iisus? Versetele scrise în Cartea Sfântă sunt scurte. Gândurile dvs. le pot însa împodobi ca pe un brad: steaua, cei trei crai îmbrăcaţi în haine strălucitoare, ieslea, Mama-Fecioară, vitele, păstorii. Tatăl cel blând şi mărturia a miliarde de stele ca Iisus s-a nascut. Înainte să vină Craciunul, e bine să aveţi imaginile fixate în minte. Iradiază atâta lumină, încat veţi arde şi dvs. ca lumânările de brad.
Clipa de regăsire
„Scara Crăciunului” se apropie de sfârşit. Mai trebuie urcată o treaptă înainte ca prima lumânare să ardă, scăpărătorile să împrăştie pulbere argintie de stele şi sufletul Crăciunului să fâlfâie peste pom: clipa de regăsire.
Căutaţi-vă o ascunzătoare în casă, aşa cum făceaţi pe vremurile când eraţi copii. Un loc dosit, unde să staţi cu ochii închişi şi să ascultaţi cum se apropie sărbătoarea. Taina ei se aude: un zvon, un freamăt îndepărtat care vine tot mai aproape, până când atingerea lui va face ca în sufletul dvs. să încolţească o sămânţă de stea. Lăsaţi-o să crească, daţ-i drumul către înalt. Împletiţi pe raza ei, ca pe un arbore al vieţii, gândurile dvs. de mulţumire, dorinţa de bine, de sănătate şi pace. Rugăciunile rostite în seara Naşterii lui Iisus nu au vămi. Ele sunt primite şi împlinite. Înainte să deschideţi porţile sărbătorii, legaţi bucuria şi taina clipei de Dumnezeu. Cu El în suflet, Crăciunul e rupt din Rai.
Sânziana POP – Formula AS, nr.547/dec. 2002