La nivel psihologic ţintim fie pacea sufletească, fie chiar o stare de fericire. Ca să ajungi să simţi astfel trebuie însă să fii fericit în prezent. Pentru a fi prezent, chiar în preajma morţii fiind, trebuie:
(a) să faci lucrurile care îţi generează plăcere şi pe care încă le poţi face;
(b) Să interacţionezi cu persoanele care sunt importante pentru tine, dacă sunt şi ele disponibile şi interesate (nu te izola de bunăvoie!). Cei mai mulţi dintre noi nu doresc să rămână singuri în preajma morţii;
(c) să faci lucruri care corespund setului tău de valori. Cei mai mulţi dintre noi doresc să fie trataţi cu demnitate, ca fiinţe umane cu drepturi depline până la moarte;
(d) să dezvolţi relaţii transpersonale (dincolo de tine şi relaţiile imediate), cu/prin divinitate (dacă eşti religios) şi/sau printr-o metafizică cu implicaţii axiologice (de exemplu, rolul unui om care îşi asumă în lume valori „umaniste”;
(e) să formulezi dorinţele în termeni preferenţiali şi să-ţi doreşti doar ceea ce ai sau ceea ce poţi avea pe termen scurt; nu mai este timp şi nu are rost să te implici în alte lucruri care pot genera disconfort şi/sau să-ţi doreşti lucruri pe care nu le (mai) poţi avea.
Sursă: Dezvoltare personală şi socială/DAVID, Daniel. – Iaşi: Polirom, 2014, p. 26-27.