Demult, undeva pe Pământ, s-au adunat toate calităţile şi simţurile omeneşti. Când Plictiseala a căscat pentru a treia oară, Nebunia a propus să se joace de-a v-aţi ascunselea. Intriga şi-a ridicat sprâncenele, iar Curiozitatea, a întrebat ce joc este. Nebunia i-a explicat şi apoi a început numărătoarea. Entuziasmul a luat-o la dans pe Euforie, iar Bucuria a executat atâtea de tumbe, încât chiar şi Îndoiala şi Apatia s-au lăsat convinse. Adevărul nu s-a ascuns, pentru că nu avea rost de vreme ce va fi descoperit în final. Aroganţa a considerat acest joc ridicol. Prima care s-a ascuns a fost Lenea, care s-a culcat în spatele celei mai apropiate pietre. Credinţa s-a înălţat la Cer, iar Invidia s-a ascuns în umbra Triumfului, cocoţat în coroana celui mai înalt copac. Generozitatea aproape că nu reuşea să se ascundă, fiecare loc pe care îl căuta părând mai potrivit pentru un prieten de-al ei decât pentru sine. Un lac de cristal a fost locul ideal pentru Frumuseţe. Scorbura unui copac? Numai bun pentru Ruşine. Rafala unui vânt? Magnifică pentru Libertate. Într-un final a găsit şi Generozitatea un loc pentru ea: o rază de soare. Neatenţia… a uitat unde s-a ascuns! Dragostea s-a ascuns într-o tufă de trandafiri.
„Un milion”, a numărat Nebunia, şi a început să caute. Nebunia a descoperit curând partenerele de joacă, numai Dragostea nu putea fi găsită. O căutase pretutindeni şi era aproape să renunţe, când a zărit o tufă de trandafiri înfloriţi… Cu un țepuș a început să îndepărteze crenguţele ghimpoase, când deodată auzi un strigăt ascuţit: spinii au intrat în ochii Dragostei. Nebunia nu ştia ce să mai facă pentru a-şi cere iertare, a plâns, a rugat, a implorat şi chiar s-a oferit să fie ajutor şi îndrumător.
Acesta este motivul pentru care dragostea e oarbă, iar nebunia o însoţeşte mereu…
Sursă: Taifasuri, 2007.