Unele dintre aceste obiceiuri sunt utile, altele nu. Unele debutează prin a fi utile, devenind distructive pe parcurs în diverse contexte. Mecanismul intern însă, pe care ni l-am format pentru a le crea, nu face nicio distincţie între acestea. Şi, rele sau bune, odată ce s-au stabilit, obiceiurile prind rapid rădăcini şi devin o parte din viaţa noastră. Şi tocmai aceasta este problema – obiceiurile sunt mult mai uşor de învăţat decât de dezvăţat, mai uşor de ascuns decât de scos la iveală.
Un bătrân din neamul Cherokee îi dă lecţii de viaţă nepotului său. „În mine se dă o luptă”, îi spune acesta băiatului, „este o luptă crâncenă între doi lupi. Unul este rău – care înseamnă mânia, invidia, durerea, regretul, lăcomia, aroganta, autocompătimirea, sentimentul de vinovăţie, de inferioritate, de superioritate, resentimentele, orgoliul şi egoul puternic.”
Bătrânul a continuat : „Celălalt este binele – care întruchipează fericirea, pacea, iubirea, speranţa, seninătatea, atitudinea umilă, bunătatea, bunăvoinţă, empatia, generozitatea, sinceritatea, compasiunea şi credinţa. Aceeaşi luptă să da şi în tine şi în interiorul fiecărei persoane.
Nepotul s-a gândit un pic şi apoi şi-a întrebat bunicul: „Care lup va câştiga?” Bătrânul a răspuns simplu: „Cel pe care îl vei hrăni”.
Sursă: Succesul redefinit: Prosperitate, înţelepciune, miracol şi crearea unei vieţi pline de sens/HUFFINGTON, Ariana. – Bucureşti: Publica, 2014, pp. 189-190.