Orice Buddha este un om bogat. Cei care acumulează doar bogaţii materiale nu sunt cu adevăraţi bogaţi; de fapt, ei sunt nişte oameni sărmani care se amăgesc singuri, pe ei şi pe alţii, că sunt bogaţi. În adâncul fiinţei lor sunt nişte cerşetori, nu nişte împăraţi.
Se spune că Buddha a ajuns o dată într-un oraş, dar regele local a ezitat să vină şi să-l întâmpine. Primul ministru i-a spus: “Dacă nu te duci să-l întâmpini, iată demisia mea. Refuz să îţi mai slujesc de acum înainte.” Regele l-a întrebat: “Bine, dar de ce?” Omul îi era indispensabil, fără el, puterea lui nu mai valora mare lucru. De aceea, el a insistat: “De ce? De ce trebuie să mă duc să-l întâmpin pe acel cerşetor?” Primul ministru, un bătrân, i-a răspuns: “De fapt, tu eşti cerşetorul şi el este regele. Haide, du-te şi întâmpină-l. Altminteri nu meriţi să fii slujit!”
Regele a fost nevoit să se ducă. Fără prea multă tragere de inimă, dar s-a dus. După ce l-a cunoscut pe Buddha, el s-a întors la palat, a atins picioarele bătrânului său prim-ministru şi i-a spus: “Ai avut dreptate. El este regele, şi eu cerşetorul”.
Viaţa pe acest pământ este ciudată. Aici, cerşetorii sunt regi şi regii sunt cerşetori. Nu vă lăsaţi amăgiţi de aparenţe. Priviţi dincolo de ele. Inima este bogată atunci când tresaltă de bucurie, când se află în armonie cu Tao, cu natura, cu legea supremă a vieţii, cu dharma. Inima este bogată atunci când se afla în armonie cu totalitatea. Aceasta este singura bogăţie autentică…
Sursă: Cartea despre ego/OSHO.- Braşov: Mix, 2004, pp. 90-91.