Prinţul Ping din regatul Jin i-a spus într-o zi profesorului sau de muzică, Shi Kuang, care era orb:
– Mi-ar plăcea foarte mult să citesc cărţi bune şi să învăţ, dar am 70 de ani bătuţi pe muchie. E prea târziu să încep.
– Dacă este prea târziu, de ce nu aprindeţi lumânările?, îi răspunse profesorul de muzică.
Prinţul se miră:
– Eu vă vorbesc despre lucruri serioase şi dumneavoastră glumiţi!
Profesorul îi spuse atunci:
– Eu nu sunt decât un sărman orb, cum aş îndrăzni să glumesc cu Înălţimea Ta? Ceea ce vreau să spun este ca învăţatul în tinereţe este ca soarele strălucitor de dimineaţă. Când înveţi la vârsta matură este ca soarele la amiază. Învăţatul la bătrâneţe este că flacăra lumânării, cu lumina slabă, e adevărat, dar nu este ea preferabilă beznei totale?
– Aveţi perfectă dreptate, fu nevoit să recunoască prinţul.
Sursă: China în oglindă timpului. – Iaşi: Junimea, 2014, p. 423.