Într-o noapte, un om a visat că se plimba pe malul unei ape împreună cu Originea Divină a tuturor lucrurilor şi, în timp ce mergeau, pe cer se derulau imagini cu diverse momente din viaţa lui.
În majoritatea cazurilor, omul vedea două rânduri de urme de paşi de nisip pentru fiecare scenă, dar de multe ori pe drum nu se zărea decât un singur rând de paşi, de obicei exact în perioadele lui cele mai sumbre şi mai triste, când se simţea pradă deznădejdii şi zbuciumului sufletesc.
Omul s-a întors către silueta de lângă el şi a spus: „Te-am căutat şi am încercat să te slujesc în toate zilele mele. Am crezut că vei avea grijă de mine în schimbul devotamentului meu, dar văd că, în cele mai grele momente din viaţa mea, am fost singur. Nu înţeleg de ce m-ai părăsit tocmai când aveam mai multă nevoie de tine.”
Inteligenţa Divină i-a răspuns: „Dragul meu copil, tu eşti mereu prezent în inima mea şi nu te-aş abandona niciodată în clipele tale de încercări şi dificultăţi. Unde ai văzut doar un rând de paşi în nisip, acelea au fost momentele când te purtăm în braţe.”
Marry STEVENSON
Comentariu: Poate părea paradoxal, însă cei care îl caută cel mai mult pe Dumnezeu sunt cei care îi neagă cel mai vehement prezenta. Ei pornesc într-o misiune de aflare a divinităţii şi, la sfârşit, privesc înapoi şi constată că le-a fost alături de la bun început. – Dr. John F. DEMARTINI
Sursă: Experienta noilor începuturi: O abordare revoluţionară în procesul dezvoltării personale/DEMARTINI, John F.- Bucureşti: Meteor Press, 2015, p. 11.