Cum poate fi fericită o persoană care nu ştie cine e, nu ştie de unde vine, nu ştie încotro se îndreaptă? Mii de probleme apar din cauza acestei necunoaşteri de sine fundamentale.
Într-o dimineaţă, un roi de furnici a ieşit din întunericul subteran la suprafaţă, în căutare de hrană. Din întâmplare, furnicile au trecut pe lângă o plantă ale cărei frunze erau acoperite cu roua dimineţii.
“Ce sunt astea?”, a întrebat o furnică, arătând spre picături. “De unde vin?”
Unele au răspuns: “Vin din pământ.”
Altele au zis: “Vin din mare.”
Curând, s-a iscat o ceartă – un grup a aderat la teoria mării, cealaltă la teoria pământului.
O singură furnică, cea înţeleaptă, stătea deoparte. E a a zis: “Hai să ne oprim puţin şi să căutam semne, pentru că totul tinde să stea aproape de sursa să. Şi, aşa cum se spune, totul se întoarce la origini. Nu contează cât de sus arunci o cărămidă, ea tot pe pământ va cădea. Tot ce tinde spre lumină, trebuie să-şi fi avut originea în lumină.”
Furnicile nu erau întru totul convinse şi erau pe cale să reia dispută, dar soarele răsărise şi picăturile de rouă dispăreau de pe frunze, ridicându-se, ridicându-se spre soare şi dispărând în el.
Totul se întoarce la sursa iniţială, trebuie să se întoarcă la sursa iniţială.
Sursă: Frică: Să înţelegem şi să acceptăm nesiguranţa vieţii/OSHO.- Bucureşti: Litera, 2016, pp. 91-92.