Viaţa este foarte simplă. Până şi pomii o trăiesc; înseamnă că trebuie să fie simplă. De ce a devenit ea atât de complicată pentru noi? Din cauză că noi teoretizam în legătură cu ea.
Pentru a fi în miezul vieţii, în intensitatea şi pasiunea vieţii, va trebui să renunţi la toate filozofiile legate de viaţă. Altminteri vei rămâne încurcat în cuvintele tale.
Ai auzit cunoscută anecdota despre centiped? Era o dimineaţă frumoasă şi însorită, iar centipedul era fericit şi, cu siguranţă, inima îi cânta de bucurie. Era aproape îmbătat de aerul dimineţii. Un broscoi care stătea mai la o parte îl privea foarte nedumerit – trebuie să fi fost filosof. L-a întrebat: „Ia stai puţin! E o adevărată minune. O sută de picioare! Cum de reuşeşti să te descurci? Nu te simţi încurcat? Care e piciorul pe care îl pui primul, care e ăla pe care îl pui al doilea, apoi al treilea – şi tot aşa, până la o sută? Nu te încurci? Cum reuşeşti? Mie mi se pare imposibil.” Centipedul i-a răspuns: „Nu mi-a trecut niciodată prin minte aşa ceva. Stai să mă gândesc.” Şi cum stătea el acolo, a început să se clatine pe picioare, după care a căzut la pământ. El însuşi ajunsese foarte nedumerit – o sută de picioare! Cum avea să se descurce cu ele?
Filosofia îi paralizează pe oameni. Viaţa nu are nevoie de filosofie, viaţă îşi e suficientă sieşi. Ea n-are nevoie de elemente de sprijin, de proptele. Ea îşi e suficientă sieşi.
Sursă: Osho pentru fiecare zi: 365 de meditaţii pentru aici şi acum. – Bucureşti: Literă, 2016, p. 43.