În perioadele de recesiune sau criză cartea şi bibliotecă publică îşi dovedesc cel mai mult rolul lor social şi cultural, de informare, instruire şi divertisment. De ce? Pentru ca simplu cetăţean care mai are o slujbă sau noul şomer nu îşi mai permite să cumpere atât de multe cărţi pentru instruire sau petrecerea plăcută, cu folos a timpului liber. Şi atunci unde apelează? Dacă nu poate să împrumute de la prieteni sau vecini, apelează la bibliotecă publică.
Dar lipsa banilor publici face că în această perioadă bibliotecile publice să nu îşi mai poată permite să cumpere cărţi noi, bune sau cerute de utilizatorii ei. Este o greşeală capitala că statul, prin Guvern şi instituţiile sale, să nu mai aloce nici un ban achiziţiilor de carte şi abonamentelor la presa scrisă sau la Internet. Înţelegem restricţiile bugetare actuale, dar ele nu trebuie aplicate dur la bibliotecile publice şi la alte instituţii de cultură unde cetăţeanul de rând (contribuabil la buget!) are acces gratuit, ci cu atenţie şi măsură.
La rândul lor, cu alocaţiile reduse la capitolul “achiziţii de carte curentă” bibliotecile publice trebuie să facă o selecţie mai riguroasă a titlurilor, axându-se în principal pe cele care sunt cerute de către copii şi tineri pentru şcoală, pe cele de referinţă (dicţionare, enciclopedii, ghiduri), pe cele utilitare şi profesionale, pe cele mai valoroase din literatura romană şi universală sau din alte domenii de activitate. Sumele mici alocate nu mai permit achiziţia unor lucrări strict academice, cu un segment îngust de cititori în spaţiul public al oraşelor şi satelor ci numai a unor titluri larg accesibile, legate de meserii sau profesii, hobby sau divertisment cerute cu precădere de către utilizatorii cititori din raza de deservire a bibliotecii.
În următoarele săptămâni, până la definitivarea concretă a bugetelor locale animatorii din bibliotecile publice, oamenii de cultură, scriitorii şi reprezentaţii editurilor din ţara ar trebui să se mobilizeze într-un front comun pentru alocarea unor bugete decente achiziţiilor de carte nouă în bibliotecile publice. Pericolul cel mai mare pentru lipsă sau micimea unor astfel de bugete îl au în continuare bibliotecile publice şi şcolare din mediul rural. Ministrul Culturii, Cultelor şi Patrimoniului nu ar mai trebui să distribuie cărţi vechi şi netrebuincioase bibliotecilor de la ţară, ci să le aloce o sumă rezonabilă cu care bibliotecarul şi cititorii lui să îşi cumpere exact titlurile de carte de care are nevoie. Să facă în mod expres acest lucru pentru că primăriile locale nu o vor face din lipsă de fonduri.
Alocarea unor sume rezonabile şi decente pentru achiziţia de carte în perioada de recesiune ar menţine cât de cât editurile pe linia de plutire, ar da posibilitate cetăţenilor să se instruiască şi să îşi desfăşoare timpul mai plăcut şi prin consultarea şi lectura cărţilor.
IOAN P. ALEXA, 30 ian. 2009