După anul 1990 viaţa bibliotecilor publice s-a schimbat profund. Aflate sub îndrumarea metodologică şi profesională a BJ BN ele au ajuns de fapt să fie conduse direct de primarii. Tabloul bibliotecilor, cărţii şi lecturii în mediul rural este sumbru, neclar şi, în multe locuri, nu mai e vizibil.
Fondurile de carte au înlemnit. Cărţile depăşite moral sau deteriorate au rămas neclintite în rafturi. Achiziţiile de carte curentă au încetat. Cărţile donate sau repartizate de sus de la judeţ nu au nimic comun cu cerinţele reale ale cititorilor din mediul rural.
Cărţi noi din literatura clasică pentru copii şi tineri, din domeniul agriculturii (pomicultura, viticultura, zootehnie etc.), cele de cultura generală (istorie, geografie, ştiinţe exacte şi natural, de artă şi sport) şi practice (cărţi de bucate, apicultura, cultivarea pământului, mecanizare, etc.) lipsesc cu desăvârşire din rafturile bibliotecilor comunale.
Nu există un program coerent de achiziţii. Există biblioteci comunale care după revoluţie nu au achiziţionat nici o carte nouă!
Lipsesc evidenţele privind cărţile (Registrul inventor şi Registrul de Mişcare a Fondurilor) şi tipizatele specific pentru evidenţa cărţilor împrumutate şi a cititorilor înscrişi. Informatizarea şi automatizarea activităţilor specifice de bibliotecă lipsesc şi ele.
Posturile de bibliotecari au fost treptat desfiinţate… din lipsă de surse financiare. Vechii şi noii bibliotecari nu mai fac în totalitate munca specifică de bibliotecă ci activităţi administrative cerute de primărie. Bibliotecarii nu au mai participat constant şi periodic la cursuri de iniţiere sau dezvoltare personală în meseria de bibliotecar.
La Coşbuc nu mai există bibliotecar cam din 2008. Acum, cu prilejul aniversării lui George Coşbuc s-a ridicat o clădire nouă, dotată cu mobilier nou. Cu participarea unor bibliotecari de la BJ BN cărţile vechi din saci au fost puse pe rafturi noi.
Dar la data reamenajării încă nu există un post de bibliotecar în schema Primăriei. O situaţie neclară şi incredibilă există: ai o clădire nouă pentru serviciul de lectură dar nu ai un om să o gestioneze. După manifestări, fără un bibliotecar angajat, nouă clădire se va închide pentru încă mulţi ani, iar cărţile noi aduse în aceste zile de la judeţ nu vor fi citite de nimeni şi se vor învechi în praf şi mucegai.
Cam aşa arată, într-o schiţa reală şi obiectivă, starea de fapt a lecturii publice în mediul rural.
Să nu ne mai lăudăm în gura mare ca totul merge bine la sate în privina lecturii publice! Şi aici aproape nimeni nu mai citeşte! Societatea nu mai face nimic în această privinţă pentru oamenii simpli şi muncitori din comunitatea satelor. Să nu ne mai amăgim şi să ne minţim la nesfârşit! E timpul ca şi aici, cei de sus şi de jos, fără tam-tam şi agitaţie socială, să înceapă să facă în tăcere schimbări profunde în conformitate cu cerinţele şi condiţiile secolului XXI.
Ioan P. ALEXA, 13 sept. 2016