Ideea de dominaţie apare dintr-un complex de inferioritate; oamenii domină din cauză că le e frică, fiindcă sunt nesiguri pe ei.
Există o poveste orientală foarte cunoscută… Un orb stătea sub un pom. Vine la el un rege, îi atinge picioarele şi spune: “Domnule, care e drumul spre capitală?” Apoi vine prim-ministrul regelui şi, fără să atingă picioarele orbului, spune: “Domnule, care e drumul spre capitală?” Apoi vine un soldat. Acesta îi trage una în cap orbului şi întreabă: “Nătărăule, care e drumul spre capitală?”
După ce au plecat cu toţii, orbul a început să râdă. Cineva care şedea lângă el l-a întrebat: “De ce râzi?”
Orbul a zis:” Primul om trebuie să fi fost un rege, al doilea trebuie să fi fost prim-ministrul, iar al treilea un amărât de soldat.”
Celălalt a fost nedumerit şi l-a întrebat. Orbul a zis: “După comportamentul lor… Regele era atât de sigur de superioritatea lui, încât mi-a putut atinge picioarele. Soldatul se simţea atât de inferior încât a trebuit să mă lovească. Pe semne că e într-o situaţie jalnică.”
Nu e nevoie să domini; nu e absolut nici o nevoie.
Sursă: Osho pentru fiecare zi: 365 de meditaţii pentru aici şi acum/Osho Internaţional Foundation – Bucureşti: Literă, 2016, p. 233.