– Noi, oamenii, suntem mereu apropiaţi de moarte.
– Să aştepţi de la altul ceea ce tu vei fi făcut altuia.
– Cel care se ceartă cu un beţiv răneşte un absent.
– Cel care judecă repede se grăbeşte la pedepsire.
– Ne place bunul străin, iar altora bunul nostru.
– Fiecare este mai priceput în anumite lucruri.
– Din nefericirea altuia să nu-ţi faci bucurie.
– Să-ţi iubeşti părintele dacă e drept, dacă e altfel, să-l suporţi.
– Să cunoşti năravurile prietenului, nu să le urăşti.
– Dacă poţi să suporţi viciile prietenului, le faci ale tale.
– Cu cât te lipseşti de prieteni cu atât nu ai nimic.
– Prietenia ne primeşte sau ne face egali.
– Încrederea este singura legătură a prieteniei.
– Nu e permis să răneşti un prieten nici măcar în glumă.
– A pierde un prieten este cea mai mare dintre pagube.
– Pagubă care nu se cunoaşte nu este nici o pierdere.
– Timpul, nu sufletul, pune capăt iubirii.
– Toţi întrebam dacă e bogat; nimeni dacă e cinstit.
– Înţeleptul va porunci sufletului, prostul îi ca fi sclav.
– Sufletul omului obţine orice porunceşte.
– Sufletul care ştie să se teamă, ştie să păşească pe cai sigure.
– Banul nu sătura, ci îl incita pe avar.
– Avarul este el însuşi pricina mizeriei sale.
– Cel vinovat pierde bine banii pe care îi dă judecătorului.
– Bine a trăit cel care a putut să moară când a vrut.
– Prin binefaceri ajungem foarte aproape de zei.
– Cel care spune că a dăruit cere o binefacere.
– Este de două ori plăcut dacă dăruieşti cee ace e necesar.
– Moare de două ori cel care piere prin armele sale.
– Păcătuieşti de două ori când dai ajutor păcătosului.
– Biruie de două ori cel care se învinge în victorie.
– Faima bună obţine strălucire proprie şi în beznă.
– Bunurile care se adună strivesc dacă nu se folosesc.
– Omul bun nu înşeală pe nimeni nici chiar murind.
– Este bine că o corabie să fie legată cu două ancore.
– Este bine să adresezi vorbe bune chiar duşmanilor.
– Cămila, dorind să aibă coarne, a pierdut urechile.
– Fereşte-te să crezi pe cineva prieten dacă nu l-ai încercat.
– Fereşte-te mereu de acela care te-a înşelat o dată.
– Fugi repede de greşeală dacă te căieşti că ai săvârşit-o.
– Unirea sufletului este cea mai mare înrudire.
– Timpul este pentru om cel mai folositor sfetnic.
– Pentru înţelept este mai grav să fie dispreţuit decât să fie lovit.
– Împotriva unui on fericit, zeul abia are puteri.
– Omul care n-are casă nicăieri este un mort fără mormânt.
– Cui i se permite mai mult decât i se cuvine, vrea mai mult decât i se cuvine.
– Răbdarea este remediul oricărei dureri.
– Înţelepciunea se învaţă chibzuind.
– Trebuie să chibzuieşti îndelung ceea ce trebuie să hotărăşti odată.
– Oricine acorda greşelii încredere este nebun.
– Este dificil să păzeşti ceea ce place multora.
– Alunga tot ce auzi, probează ceea ce crezi.
– Războiul trebuie pregătit îndelung ca să învingi repede.
– Focul risipit este stins mai repede.
– Durerea sufletului este mai grea decât durerea sufletului.
– Cel care construieşte o casă să n-o lase neterminată.
– Darurile spiritului şi ale norocului sunt sădite în toţi.
– Bunătatea este dublată când i se adăugă repeziciunea.
– Să stăpâneşti patima înseamnă a învinge un regat.
– Cel care doreşte mai puţin este un muritor mai puţin sărac.
– Răbdarea este adăpostul nenorocirilor.
– Chiar şi un fir de păr are umbră să.
– Cine are bună credinţă în sfat este drept şi pentru duşman.
– Câteodată este bine să uiţi chiar şi cine eşti.
– Câteodată este bine să uiţi chiar ceea ce ştii.
– Cicatricea rămâne chiar şi când rana s-a vindecat.
– Din năravul altuia înţeleptul îndrepta pe al său.
– Prăbuşirea vatămă cu mult mai uşor pe cei înălţaţi.
– Stăpânul este înrobit când se teme de cei pe care îi comandă.
– Cel care fuge de judecată se mărturiseşte vinovat.
– Avuţia este izvorul invidiei.
– Trebuie să baţi fierul cât timp e înroşit în foc.
– Cel care a pierdut încrederea, nu poată să piardă nimic mai mult.
– Norocul este de sticlă; atunci când străluceşte se sparge.
– Darurile mari ale soartei nu sunt fără teamă.
– Moravurile fiecăruia întruchipează soarta să.
– Este o fraudă să primeşti ceea ce nu poţi restitui.
– Pune frâu limbii şi, mai adesea, mădularului tău.
– Viitorul lupta ca să nu se lase învins.
– Cel pe care delictele nu-l ruşinează dublează păcatul.
– Un cal nobil nu-şi face grijă de lătratul câinilor.
– Un gladiator ia hotărâri chiar în arenă.
– Sfârşitul unui rău prezent e treaptă unui rău viitor.
– Mânia omului cinstit este foarte grea.
– Puterea obişnuinţei este cea mai tiranica.
– Să nu intri într-un sfat dacă n-ai fost chemat.
– Oamenii, nefăcând nimic, se obişnuiesc să facă rău.
– Prefer o moarte cinstită unei vieţi ruşinoase.
– Poporul poate să aibă putere doar acolo unde legile au putere.
– Când doi fac acelaşi lucru nu este totuşi acelaşi lucru.
– Focul poate să strălucească departe cu toate că nu arde nimic.
(Va urma)
Sursă: Sententiae = Maxime: Ediţie bilingvă./ SYRUS, Pubililius; Trad. de Traian DIACO-NESCU.- Bucureşti: SAECULUM, 2003.