Ar trebui să ne dezvăţăm de modul în care ne rugăm. Rugăciunea ar trebui să fie spontană.
Mulţi se roagă în biserici sau temple şi nu se întâmplă nimic. Nici n-o să se întâmple. Pot continua să se roage vieţi de-a rândul şi nimic nu se va întâmpla, din cauză că rugăciunile lor nu sunt spontane. Ei le controlează, prin minte. Sunt prea deştepţi, iar, pentru că rugăciunea să funcţioneze, trebuie să fii prost.
Rugăciunea este prostească; poţi să te simţi chiar ciudat că vorbeşti cu Dumnezeu. Este prostească, dar funcţionează. Uneori, prostia este înţelepciune şi înţelepciunea este prostie. Aşadar, profita de orice moment când simţi că e nevoie de o rugăciune. Cu cât o faci mai des, cu atât va reapărea mai des momentul respectiv, iar meditaţia face că rugăciunea să devină mai profundă.
Roagă-te în interior şi dă-ţi voie să simţi orice senzaţie ar apărea în corpul tău. Dacă în corp simţi că apare vreo mişcare sau o energie sau dacă simţi că devii o frunză în bătaia vântului, doar roagă-te şi lasă senzaţii să existe.
Sursă: Osho pentru fiecare zi: 365 de meditaţii pentru aici şi acum/Osho Internaţional Foundation – Bucureşti: Litera, 2016, p. 370.