Dragi lupi, padwani și hobbiți, de mult nu v-am mai spus povești. Poveștile, pildele, anecdotele au partea lor în filosofia gândirii omenești, un loc de cinste, pentru că arată înțelepciune. Chiar dacă abordarea este comică, ba, cu atât mai mult. Numai proștii sunt serioși tot timpul, obișnuia să spună Nastratin Hogea. Așa că o să vă mai spun o pildă cu el.
Între doi țărani a izbucnit o sfadă. De la un măr. Săracul pom a făcut atâtea mere că le-a rostogolit, o bună parte din ele, pe proprietatea celuilalt țăran. Proprietarul mărului cerea toate merele înapoi, sau măcar o parte din ele. Celălalt susținea că este norocul lui că vântul a bătut și a făcut că merele să se rostogolească pe pământul lui. Nu ajungeau la pace, când iată, pe drum, trece Nastratin Hogea. Țăranii, bucuroși nevoie mare aleargă și-l opresc. Și îi povestesc toată tărășenia. Nastratin i-a ascultat cu atenție și apoi i-a întrebat:” Vreți să se facă dreptate după legile omeneşti sau după judecata Lui Dumnezeu?”.” După judecata Lui Dumnezeu!” – au spus într-un glas țăranii.” Gândiți-vă bine! Să nu vă pară rău! Să nu aveți ceva de spus.”” După judecata Domnului și nu o să spunem nimic” au spus țăranii.
Nastratin Hogea a făcut două grămezi, una mare-mare, cealaltă din trei mere. Le împarte la țărani fără să se uite la ei, se urcă pe măgar și își continuă drumul!
Oare să tragem concluzia că judecata Domnului este greu de înțeles de oameni? Poate…
Radu ŞTEFĂNESCU
Sursă: http://www.evz.ro/inca-o-pilda-cu-nastratin-hogea-secretul-plicului-taurii-sunt-a.html