Oare să tragem concluzia că judecata Domnului este greu de înțeles de oameni?
Poate… mai ales că următoarea povestire este de la Vatican. La Sfântul Scaun era un obicei ciudat. De fiecare Paște Iudeu, Marele Rabin al Romei se prezentă la Papă cu un plic și i-l înmâna cu deosebit ceremonial. Atunci, un anume cardinal care știa secretul, se apropia de Sfântul Părinte și îi spunea ceva la ureche. Papa, cu multă politețe, îi dădea înapoi plicul rabinului. Secretul era mereu transmis, de la un cardinal, la altul, iată, de aproape două mii de ani.
Insă, un accident auto a pus capăt vieții cardinalului deținător al secretului, înainte să-și desemneze un urmaș. Așa că, atunci când rabinul s-a prezentat în fața Papei Francisc, niciun cardinal nu a venit să-i șoptească ceva la ureche. Papa a luat plicul, a mulțumit, iar rabinul, uimit, dar bucuros, s-a retras cu spatele, ca să fie gata dacă papa s-ar fi răzgândit.
Papa s-a retras în cabinetul pontifical unde a convocat mai mulți cardinali și teologi ca să asiste la deschiderea plicului istoric. Plicul conținea un document antic, în arameică, evident o adunare de cifre, sau un bon de cumpărături. Din fericire, în cea mai pură italienească toscană, alături, era o scrisoare de prezentare. Documentul antic era nota de plată de la Cina cea de Taină! Apoi urmă o mică ”actualizare” a sumei, făcută de o mare casă de audit financiar, la care se adăuga dobânda, riscul, importanța istorică, cheltuielile de reprezentare, de păstrare, de confidențialitate etc etc Când papa Francisc și cardinalii au văzut suma finală le-au ieșit ochii din cap, ca la melci! Au trimis repede după rabin și i-au dat plicul înapoi. Comentariul rabinului a fost simplu:” Am fost sigur că o să primesc plicul înapoi!”
Radu ŞTEFĂNESCU
Sursă: http://www.evz.ro/inca-o-pilda-cu-nastratin-hogea-secretul-plicului-taurii-sunt-a.html