Un neguţător din Ierusalim ajunse la Antena. Îmbolnăvindu-se, chema pe stăpânul casei şi îi dete tot ce avu, cu rugămintea ca după moartea lui să dea toţi banii fiului său, însă, nu înainte de a vedea de la dansul trei lucruri înţelepte.
Când fiul său afla că tatăl său ar fi murit la Atena, se apucă şi pleca acolo. Stăpânul însă se vorbise cu toţi cetăţenii că dacă ar întreba cineva unde şade, să nu-i zică nimeni. Cum ajunse tânărul în oraş şi întrebă unde şade acela unde a murit tatăl său, toţi tăgăduiră şi ziceau că nu ştiu unde şade. Deodată, vede trecând pe unul încărcat cu sarcina de lemne, el le cumpără şi spuse omului să-i ducă lemnele la acela al cărui nume îl ştia, fără a fi ştiut unde şade, Tânărul se luă după dansul şi ajunse astfel în casa stăpânului, care nu avu puţină mirare de a vedea aducându-i lemne ce el nu cumpărase. Cum văzu pe tânăr, înţelese că este fiul celui mort şi că asta este întâia faptă înţeleaptă din cele trei ce avea de arătat.
Îl primi dar bine şi-l pofti la masă, unde şedea cu nevasta să şi cu cei doi fii şi fiicele sale. Voind ca să-l încerce, îl rugă să împărăţească cei cinci pui ce s-au pus pe masă. Tânărul refuza mai întâi, apoi, mulţumindu-i pentru onoarea ce-i face, dete un pui bărbatului şi nevestei, al doilea pui la amândoi fiii, al treilea pui la ambele fete şi ceilalţi doi pui ce mai rămăseseră îi lua pentru sine. Stăpânul casei se miră dar nu zice nimic. De seară se puse un cocoş pe masă şi iar îl rugă pe tânăr să împartă. El atunci dete bărbatului capul, măruntaiele femeii, cele două aripi la cele două fete şi din cei doi artani câte unul fiecărui fecior, pe când pentru sine lua tot trupul ce mai rămase.
Stăpânul nu mai putea acum şi-l întrebă: „Aşa se împarte pe la voi?” Tânărul însă răspunse: „La prânz mi s-au adus cinci pui. Am dat ţie şi nevestei tale, fac împreună trei, am dat unul la cei doi feciori, fac iarăşi trei. Tot atâta a fost şi la fete, în fine, mi-am luat mie doi, care împreună cu mine fac de asemenea trei. În ceea ce priveşte cina, ţi-am dat capul ca tu eşti capul familiei. Am dat măruntaiele nevestei tale, căci dintr-însa vin copiii tăi. Am dat fetelor aripile, căci, îndată ce devin mature, se mărită şi zboară de la tine. Feciorilor le-am dat artanii, căci ei sunt reazămul casei ca artanii cocoşului. În fine, mi-am luat mie trupul care seamănă a o scafă, căci eu cu o corabie am venit şi cu o corabie voi pleca.”
Sursă: Studii de folclor comparat/GASTER, Mozes. – Bucureşti: SAECULUM I.O., 2003, p. 35-36.