Un mullah [musulman, şeful unei moschei], fericit proprietar al unei bărci, îl invită pe învăţătorul satului la o excursie pe Marea Caspică. Învăţătorul, tolănit sub baldachin, îl întrebă pe mullah: „Ce fel de vreme crezi că vom avea astăzi? „. Mullahul a cerceta direcţia vântului, se uită la soare, îşi încrunţi sprâncenele şi răspunse: „Dacă mă întrebi pe mine, vor fi o furtună „. Îngrozit de răspuns, învăţătorul se strâmbă şi îl critică: „Mullahule, nu ai învăţat niciodată gramatica? Nu se spune
Învăţătorul nu mai ştia ce să facă. „Nu ştii gramatica. Asta înseamnă că jumătate din viaţa ta e pe apa sâmbetei”. Aşa cum a prevăzuse mullahul, nori întunecaţi se desfăşurau la orizont, un vânt puternic biciuia valurile şi barca se legăna ca o coajă de nucă. Valurile umpleau barca cu munţi de apă. Atunci mullahul îl întrebă pe învăţător: „Ai învăţat vreodată să înoţi?”. Învăţătorul răspunse: „Nu. De ce aş fi învăţat să înot?”. Zâmbind până la urechi, mullahul răspunse: „Păi, în acest caz, toată viaţa ta e pe apa sâmbetei pentru că barca noastră se vă scufund în orice moment”.
Sursă: Poveşti orientale ca instrumente de psihoterapie/PESESCHKIAN, Nossrat. – Bucureşti: Editura Trei, 2017, pp. 37 – 38.