În 1754, la câţiva ani după moartea unui mare poet, mai mulţi învăţaţi chinezi s-au adunat pentru a încerca să răspundă la o întrebare care-i punea în mare încurcătură: când se poate spune despre un poet că a murit?
– Când îşi pierde viaţa, spuneau unii.
– Când nu mai publici nimic, spuneau alţii.
Câţiva susţineau că un poet moare atunci când nu mai poate să scrie.
Însă aproape toţi au fost de acord cu cel care a spus:
– Atunci când nimeni nu-l mai citeşte. Abia atunci e mort cu adevărat.
Sursă: Cercul mincinoşilor: Cele mai frumoase poveşti filozofice din lumea întreagă/CARRIERE, Jean-Claude. – Bucureşti: Humanitas, 2013, p. 293