- Dezvoltarea personală şi succesul survin adesea simultan. Dar asta nu înseamnă că sunt una şi aceeaşi. (p. 10)
- Afacerile prosperă atunci când oamenilor le pasă de cât mai multe lucruri. (p. 11)
- Cheia unei vieţi bune nu este să-ţi pese de mai multe lucruri, ci de mai puţine, adică de ce este adevărat, urgent şi important. (p. 12)
- Criza pe care o traversam nu mai este de natură materială, ci existenţiala, spirituală. Avem la dispoziţie atât de multe lucruri şi posibilităţi că nu prea mai ştim de ce să ne pese se de ce nu. (p. 15)
- Tot ce este important în viaţă se câştigă prin depăşirea experienţei negative aferente. (p. 18)
- Să nu-ţi pese înseamnă să priveşti în faţă cele mai terifiante şi mai dificile provocări ale vieţii şi totuşi să treci la acţiune. (p. 19)
- Omul ajunge la maturitate în momentul în care învaţă să se îngrijoreze doar pentru lucrurile care merită. (p. 27)
- Suferim din simplul motiv ca suferinţa este utilă din punct de vedere biologic. Este metoda preferată a naturii prin care aceasta provoacă schimbarea. (p. 36)
- Puteţi visa cât vreţi la o viaţă lipsită de probleme, o viaţă de fericire nesfârşită şi înduioşătoare eternă, doar că aici, pe pământ, problemele nu încetează niciodată. (p. 38)
- Fericirea vine din rezolvarea problemelor. (p. 40)
- Fericirea autentică se naşte atunci când descoperi probleme care-ţi plac şi pe care le rezolvi cu plăcere. (p. 40)
- Oricare ar fi problemele tale, idea e simplă: rezolva probleme; fii fericit. (p. 41)
- Identitatea ta este definită de luptele pe care eşti dispus să ţi le asumi. (p. 50)
- Succesul nostru este determinat de cât suntem dispuşi să luptăm pentru el. Problemele noastre sunt sursa fericirii noastre, precum şi sursa unor probleme ceva mai uşoare şi mai actualizate. Pe scurt: e o spirală ce nu se termină niciodată. (pp. 50-51)
- Cine îşi imaginează că are voie să se oprească din urcuş vreodată mă tem că n-a înţeles despre ce este vorba. Bucuria este urcuşul în sine. (p. 51)
- Persoanele care consideră că totul li se cuvine privesc orice întâmplare din viaţa lor ca pe o confirmare, fie ca pe o ameninţare a măreţiei lor. (p. 57)
- Adevărata măsură a valorii de sine nu sta în felul în care ne raportăm la experienţele noastre pozitive, ci mai curând la experienţele noastre negative. (p. 58)
- Adevărul e că nu există probleme personale. Orice problemă ai avea, exista mari şanse ca milioane de alţi oameni să se fi confruntat cu ea în trecut, să se confrunte cu ea în prezent sau în viitor. (p. 68)
- Pentru a deveni cu adevărat bun în ceva, trebuie să dedici enorm de mult timp şi energie lucrului respectiv. (p. 70)
- Tehnologia a rezolvat vechile probleme practice, înlocuindu-le cu altele noi, de natură psihologică. Internetul nu a înlesnit doar circulaţia informaţiei, ci şi a nesiguranţei, a îndoielilor şi a sentimentului de inadecvare. (p. 73)
- Recunoaşterea şi acceptarea propriei existente banale te vor elibera, oferindu-ţi şansa de a realiza ce-ţi doreşti, fără autocritica sau aşteptări exagerate. (p. 76)
- Conştiinţa de sine este ca o ceapă. Are multe straturi; cu cât o decojeşti mai adânc, cu atât te va face să plângi în momente nepotrivite. (p. 84)
- Să priveşti înăuntrul tău cu sinceritate şi să te iei la întrebări este un proces dificil. Presupune formularea unor întrebări al căror răspuns ne va face să ne simţim inconfortabil. (p. 88)
- Valorile noastre determina standardele după care ne măsurăm pe noi şi pe ceilalţi. (p. 94)
- Plăcerea e minunată, dar transformată în valoare după care îţi ghidezi viaţa este oribilă. (p. 97)
- Mulţi oameni îşi măsoară valoarea personală în funcţie de câţi bani câştiga, ce marca de maşină conduc sau cât de verde este peluza din faţa casei în comparație cu cea a vecinilor. (p. 98)
- Persoanele care îşi extrag aprecierea de sine din a avea dreptate pe orice subiect ridică o barieră ce-i împiedică să înveţe din greşeli. (p. 99)
- Forţându-ne să rămânem pozitivi mereu, negăm realitatea problemelor noastre de viaţă. Negându-ne problemele, ne răpim şansa de a le rezolva şi de a fi fericiţi. (p. 101)
- Valorile bune sunt 1) bazate pe realitate; 2) constructive din punct de vedere social şi 3) imediate şi controlabile. Valorile proaste sunt 1) iraţionale; 2) distructive din punct de vedere social şi 3) fără impact imediat şi incontrolabile. (p. 102)
- Când ne ghidăm după valori proaste – adică cu standard nepotrivite nouă şi celorlalţi – nu facem decât să ne pese de lucruri de care n-ar trebui să ne pese, lucruri care de fapt ne fac viaţa mai urâtă. (p. 105)
- Când ai ales liber şi te-ai pregătit, a fost un eveniment glorios, un reper al vieţii tale. Când ţi-a fost impus, când ai fost obligat să o faci, a fost una dintre cele mai terifiante şi mai dureroase experienţe din viaţa ta. (p. 107)
- Uneori, singurul lucru ce face diferenţa între o problemă dureroasă şi una importantă este sentimental alegerii şi al responsabilităţii personale. (p. 108)
- Sentimentul că ne-am ales singuri problemele ne face să ne simţim mai puternici. Când simţim că problemele noastre au fost băgate cu forţa în viaţa noastră, ne simţim victimizaţi şi nefericiţi. (p. 108)
- Exista un lucru simplu din care izvorăşte toată dezvoltarea noastră personală. Conștientizarea faptului că fiecare dintre noi este responsabil pentru tot ceea ce se întâmplă în viaţa lui, indiferent care sunt circumstanţele exterioare. (p. 111)
- Când dai vin ape ceilalţi, doar îţi faci rău. (p. 119)
- Creierul nostru este construit să fie eficient, nu exact. (p. 145)
- Oamenii răi nu cred niciodată că ei sunt răi, ci mai degrabă ca toţi ceilalţi sunt răi. (p. 154)
- Legea efortului inversat: cu cât încerci să fi mai sigur de ceva, cu atât mai nesigur şi mai puţin stăpân pe tine te vei simţi. (p. 155)
- Nesiguranţa sta la baza progresului şi a evoluţiei noastre ca oameni. (p. 156)
- Convingerile apelează întotdeauna la precedente. (p. 159)
- Suntem cei mai slabi observatori de pe planeta în ceea ce priveşte propria noastră persoană. (p. 163)
- Realitatea e simplă: când simţi că eşti într-o luptă cu lumea, sunt mari şanse să te afli, te fapt, într-o luptă cu tine însuşi. (p. 167)
- Banii sunt folosiţi mai degrabă pentru a evita problemele, nu pentru a le rezolva. (p. 169)
- Succes cu adevărat nu putem avea decât atunci când suntem dispuşi să dăm greş. Dacă nu suntem dispuşi să dăm greş, nu suntem dispuşi nici să reuşim. (p. 172)
- Fericirea vine din evoluţie, nu dintr-o listă de realizări aleatorii. (p. 173)
- Cele mai mari realizări au loc în momentele cele mai dificile. (p. 175)
- Cele mai radicale modificări de perspectiva apar adesea la capătul celor mai negre perioade. (p. 176)
- Învăţaţi să suportaţi suferinţele pe care vi le-aţi ales. Cu fiecare adoptare a unei valori noi, introduceţi o nouă formă de suferinţă în viaţa voastră. Delectaţi-vă cu ea, savuraţi-o. Întâmpinaţi-o cu braţele deschise. Apoi acţionaţi în pofida ei. (p. 180)
- Am înţeles pentru prima oară în viaţa mea că sunt complet responsabil pentru toate deciziile mele şi consecinţele acestora. (p. 181)
- Sfatul profesorului Packwood: “Dacă te-ai blocat într-o problemă, nu sta să te gândeşti la ea; treci la treabă. Nu contează că nu ştii ce să faci, faptul că o faci e suficient pentru că la un moment dat să-ţi vină ideile bune.” (p. 182)
- Nu zăcea! Fă ceva. Răspunsurile vor veni mai târziu. (p. 182)
- Acţiunea nu este doar un efect al motivaţiei: este şi sursa acesteia. (p. 182)
- Când respectăm principiul “fă ceva”, eşecul nu mai pare aşa de important. Când standardul succesului este acţiunea fără alte condiţii – când orice rezultat este privit ca progres şi considerat important, când inspiraţia este o recompensă, nu o condiţie imperativă – ne propulsăm înainte. Suntem liberi să eşuăm, iar eşecul ne ajută să evoluăm. (p. 185)
- Fă ceva. Acel “ceva” poate fi şi cea mai măruntă acţiune viabilă care să te poarte către altceva. Poate fi orice. (p. 185Când singurul indicator al succesului este “fă ceva” atunci şi eşecul devine un pas înainte. (p. 186)
- Libertatea absolută nu înseamnă nimic prin ea însăşi. Libertatea îţi garantează accesul la o înţelegere mai profundă a vieţii, dar luat în sine nu are neapărat un înţeles special. În cele din urmă, singura cale de a afla sensul şi rostul vieţii este respingerea alternativelor, limitarea libertăţii, decizia de a te angaja faţă de un loc, o credinţă sau o persoană. (p. 189)
- Călătoriile sunt un instrument fantastic de dezvoltare personală, fiindcă te scot din mediul familiar al valorilor culturii tale şi-ţi arata cum o altă societate poate trăi cu valori complet diferite şi poate funcţiona fără ca membrii ei să se urască. Expunerea la valori şi standarde culturale diferite te forţează să reexaminezi ceea ce părea de la sine înţeles în viaţa ta, dându-ţi ocazia să afli dacă e cel mai benefic stil de viaţă pentru tine. (p. 191)
- Cea mai valoroasă moneda este încrederea. Pentru a construi relaţii de încredere trebuie să fii sincer. Adică, dacă lucrurile arată urât, o spui deschis şi fără să-ţi ceri scuze.
- Atunci când îţi alegi valorile, respingi alternativele. (p. 194)
- Pentru a preţui ceva, trebuie să ne pese de ceva. Iar pentru a preţui ceva, trebuie să respingem tot ce nu este acel ceva. Dacă preţuim X, respingem non-X. (p. 194)
- Respingerea este o parte inerenta şi necesară a menţinerii valorilor şi, prin urmare, a identităţii noastre. Ne definim prin ceea ce respingem. Dacă nu respingem nimic (poate şi din frică de a nu fi respinşi la rândul nostru), practice nu avem identitate. (p. 194)
- Să înveţi să spui nu este o condiţie esenţială în viaţă. Nimeni nu vrea să rămână blocat într-o relaţie care nu-l face fericit. Nimeni nu vrea să rămână blocat într-un loc de muncă pe care îl urăşte şi în care nu crede. Nimeni nu vrea să trăiască cu sentimentul că nu poate să spună ce vrea cu adevărat. (p. 195)
- Sinceritatea este o nevoie umană naturală. Insă pentru a fi sinceri, trebuie să ne obişnuim să spunem şi să auzim “nu”. (p. 195)
- Când responsabilitatea pentru emoţiile şi acţiunile tale are aspecte neclare – adică nu ştii limpede cine e responsabil pentru ce, a cui e vina, de ce faci ceea ce faci – nu vei ajunge niciodată la valori sănătoase. (p. 201)
- Oamenii nu-ţi pot rezolva problemele în locul tău. Nici n-ar trebui să încerce, pentru că nu te vor face fericit prin asta. La fel cum nici tu nu le poţi rezolva altora problemele, întrucât asta nu-I va face fericiţi. (p. 201)
- Când partenerii caută să se simtă bine rezolvând problemele celuilalt, e semn că relaţia va fi un dezastru. Într-o relaţie sănătoasă, partenerii îşi rezolvă singuri problemele, pentru a se simţi mai bine unul cu celălalt. (p. 201)
- Când faci un sacrificiu pentru cineva drag, o faci pentru că vrei, nu pentru că te simţi obligat sau te temi de consecinţe. Când partenerul face un sacrificiu pentru tine, să-l facă pentru că aşa a vrut, nu pentru că l-ai manipulat prin furie sau vinovăţie. Acţiunile din iubire sunt valide doar atunci când nu vin la pachet cu condiţii şi aşteptări. (p. 204)
- Important nu e să-ţi pese de orice îi pasă partenerului, ci să-ţi pese de el indiferent care sunt îngrijorările tale. Asta e iubire necondiţionată. (p. 205)
- Fără conflict, nu poate exista încredere. Conflictele apar pentru că noi să înţelegem cine e alături de noi necondiţionat şi cine urmăreşte doar beneficii. Nimeni nu are încredere într-un om disponibil întotdeauna. (p. 206)
- O relaţie este sănătoasă atunci când partenerii sunt dispuşi şi capabili să spună şi să audă nu. (p. 206)
- Conflictul nu este doar normal, ci absolut necesar în menţinerea unei relaţii sănătoase. Dacă doi oameni apropiaţi nu pot tranşa deschis şi răspicat diferenţele de opinie, atunci relaţia se bazează pe manipulare şi denaturare şi va deveni în cele din urmă toxică. (p. 206-207)
- Încrederea este ingredientul cel mai important într-o relaţie, din simplu motiv că, în absenţa încrederii, o relaţie nu prea înseamnă nimic. Indiferent cât ţi-ar spune un om că te iubeşte, că vrea să stea cu tine, că ar renunţa la tot pentru tine, tu nu vei beneficia de pe urma acestor declaraţii decât în momentul în care vei avea încredere în omul respectiv. (p. 207)
- Nu simţi că eşti iubit decât în momentul în care ai încredere că iubirea exprimată în direcţia ta vine fără condiţii sau bagaj emoţional. (p. 207)
- Înşelatul are consecinţe dezastruoase. Nu e vorba de sex. E vorba despre încrederea care rămâne distrusă în urma unei aventuri sexuale. Relaţia nu va putea funcţiona fără încredere. Aşa că, ori reconstruiţi încrederea, ori vă luaţi la revedere. (p. 207)
- Încrederea distrusă poate fi refăcută doar dacă sunt respectaţi următorii doi paşi: 1) cel care a înşelat recunoaşte care sunt adevăratele valori care au dus la aceasta şi îşi asumă comportamentul şi 2) cel care a înşelat construieşte, în timp. Dovezi de comportament corect. În caz că primul pas nu se produce, reconcilierea nici nu trebuie încercată. (p. 209)
- Încrederea e ca porţelanul chinezesc. După ce l-ai spart odată, s-ar putea să-l refaci, cu grijă şi atenţie. Dar dacă îl mai spargi odată, se va împrăştia în mai multe bucăţi şi-ţi va fi mult mai greu să-l repari. Cu cât îl spargi mai des, cu atât se fărâmiţează în mai multe bucăţi şi devine mai imposibil de reparat. Prea multe cioburi şi prea mult praf. (pp. 209-210).
- Cultura de consum se pricepe de minune să ne facă să vrem tot mai mult şi mai mult. Campaniile de publicitare şi marketingul se bazează pe idea subînţeleasa că mai mult înseamnă întotdeauna mai bine… Dar mai mult nu înseamnă întotdeauna mai bine. De fapt, e chiar invers. Adesea suntem mai fericiți cu mai puţin. (p. 210)
- Când urmăreşti să acumulezi cât mai multe experienţe, fiecare aventură, persoană sau lucru nou îţi aduc din ce în ce mai puţină satisfacţie. (p. 211)
- Cu cât înaintezi în vârstă şi devii mai experimentat, experienţele noi te afectează din ce în ce mai puţin. (p. 212)
- Aurul e îngropat în adâncime. Trebuie să rămâi devotat faţă de ceva şi trebuie să sapi în profunzime. Se aplică relaţiilor, carierei, construirii unui stil de viaţă minunat – se aplică la orice.. (p. 213)
- Moartea ne sperie. Şi pentru că ne sperie, evităm să ne gândim la ea, să vorbim despre ea, uneori şi să o recunoaştem, chiar și când trece foarte aproape de noi. (p. 219)
- Totuşi, în mod bizar, moartea este lumina în care evaluăm sensul întregii noastre vieţi. Fără ea, totul ar fi lipsit de substanţă, toate experienţele ar fi arbitrare, iar standardele şi valorile noastre ar deveni brusc nule. (p. 219)
- Tot sensul vieţii noastre este modelat de dorinţa inerenta de-a nu muri niciodată. (p. 223)
- Moartea e îngrozitoare, dar inevitabilă. Prin urmare, n-ar trebui să evităm acest adevăr, ci mai curând să-l acceptăm cât de mult ne stă în putere. Odată împăcaţi cu realitatea propriei morţi – teroarea primară, anxietatea inerenta care motivează toate ambiţiile frivole ale vieţii – ne putem alege mai liber valorile, eliberaţi de căutarea ilogică a nemuririi şi de viziuni dogmatice periculoase. (p. 225)
- Corpul uman pare dotat din naştere cu un radar care depistează situaţiile ce pot fi mortale. (p. 227)
- Îmi reamintesc că e firesc să mori. (p. 229)
- Este foarte important să privim în fata realitatea propriei noastre efemerităţi, întrucât ne vindeca de valorile superficiale, fragile şi prosteşti ale vieţii. (p. 230)
- Moartea este singura noastră certitudine. De aceea, trebuie să devină busola după care ne orientam toate celelalte valori şi decizii. Ca să te împaci cu moarte, trebuie să vezi că o mică parte din ceva mai mare decât tine însuţi; să alegi valori ce trec dincolo de satisfacerea propriilor nevoi, valori simple, imediate, controlabile şi tolerante în lumea haotică în care trăim. Aceasta este condiţia care stă la baza fericirii. (p. 231)
- … ca să fi fericit trebuie să găseşti ceva mai mare decât tine de care să-ţi pese, trebuie să crezi că eşti o component funcţională dintr-o entitate mult mai mare, că viaţa ta e doar un proces secundar într-o regie misterioasă. (p. 231)
- Cultura contemporană confunda atenţia exagerată cu succesul nemaipomenit, crezând că sunt unul şi acelaşi lucru. Dar nu sunt. (p. 233)
MARK MANSON
DESPRE AUTOR: Mark Manson este blogger, scriitor și antreprenor în mediul online. Blogul lui, markmanson.net, o colecție spectaculoasă de cursuri, recomandări de lectură și sfaturi de viață, este citit în fiecare lună de peste două milioane de vizitatori. Veți găsi acolo și câteva eBooks pe care le puteți descărca gratuit. Manşon locuiește la New York după ce timp de 7 ani a văzut toată lumea și spune, cu umor, că îi plac pisicile și whisky-ul, dar nu în același timp.
Un adevărat ghid revoluționar, definitoriu pentru o întreagă generație, cu un discurs atipic, care contrazice toate celebrele „cărți motivaționale”, Arta subtilă a nepăsării este bestseller internațional și s-a vândut în peste 1 milion de exemplare.
Sursă: Arta subtilă a nepăsării. O metodă nonconformistă pentru o viaţă mai bună/MANSON, Mark. – Bucureşti: Lifestyle Publishing, 2017.
Selecţie, adaptare şi editare de Ioan P. ALEXA