Ziua 210: Copiii
Gândeşte-te la fiecare copil ca la un miracol. Respectă copiii, fii reverenţios faţă de ei; nu fi lipsit de preţuire faţă de ei.
Fiecare copil este o întâlnire dintre cer şi pământ. Fiecare copil este un miracol. Se întâmplă ceva ce în mod obişnuit nu ar avea cum să se întâmple: întâlnirea dintre materie şi conştientă, întâlnirea dintre vizibil şi invizibil. Aşadar, gândeşte-te la fiecare copil ca la un miracol. Respectă copiii, fii reverenţios faţă de ei; nu fi lipsit de preţuire faţă de ei.
În momentul în care suntem lipsiţi de preţuire faţă de un copil, începem să-l ucidem. Şi fiecare copil e ucis; asta se întâmplă peste tot în lume şi s-a întâmplat dintotdeauna: a fost un mare masacru. Faptul că Irod a omorât toţi copiii din Israel nu e o întâmplare singular; lucrul acesta se întâmplă în fiecare zi. S-a întâmplat înainte de Irod şi s-a întâmplat de la el încoace.
Fiecare copil e supus unei crime psihice; în momentul în care copilul nu e respectat şi e considerat a fi ceva ce-ţi aparţine, precum o posesiune, el a fost omorât, nimicit. Copilul trebuie respectat ca un Dumnezeu, fiindcă el este venirea lui Dumnezeu în lume. Fiecare copil este o declarative a lui Dumnezeu că nu e încă oboist, că nu e încă sătul de umanitate, că încă spera, că va continua să creeze finite umane noi, indiferent ce devenim noi. Păcătoşi sau sfinţi, orice am deveni, el încă spera că va lua naştere adevărată fiinţă umană. Dumnezeu încă nu ne-a părăsite! Aceasta este declaraţia pe care o reprezintă fiecare venire pe lume a unui copil.
Ziua 241: Precum copiii
Vei deveni inevitabil mai asemănător copiilor dacă meditezi. Puţină meditaţie, şi vei începe să te simţi mai vioi. Şi, odată cu asta, vine şi un fel de iresponsabilitate – iresponsabilitate în sensul că nu mai ţii cont de obsesiile celorlalţi.
După cum văd eu, a deveni precum copiii e o mare responsabilitate. Începi să devii responsabil faţă de tine, dar începi să arunci măştile, fetele false. Ceilalţi ar putea începe să se simtă deranjaţi, pentru că întotdeauna au avut aşteptări, iar tu le-ai îndeplinit aşteptările respective. Acum vor simţi că începi să devii iresponsabil. Când ei spun că devii iresponsabil, nu spun decât că ieşi de sub controlul lor. Devii mai liber. Ca să-ţi condamne comportamentul, îi spun “copilăresc” sau “iresponsabil”.
De fapt, libertatea ta creşte şi devii cu adevărat responsabil – dar responsabilitatea înseamnă capacitatea de a răspunde. Nu e o datorie care trebuie îndeplinită în sensul obişnuit al cuvântului. E responsivitate, e sensibilitate. Dar cu cât devii mai sensibil, cu atât mai mult vei constata că mulţi oameni cred că devii iresponsabil – şi trebuie să accepţi asta -, fiindcă interesele lor, investiţiile lor nu vor mai fi satisfăcute. De multe ori nu le vei împlini aşteptările. Dar nimeni nu se află aici ca să împlinească aşteptările cuiva.
Ziua 318: Eliberarea copiilor
Este nevoie de o eliberare a copiilor. Aceasta este cea mai mare nevoie din lume, pentru că nici o altă sclavie nu este atât de adâncă, de periculoasă şi de distructivă. Copiilor nu le este permis să se cunoască.
Societatea creează euri false, afirma că copiii sunt cutare sau cutare lucru, ca ei ar trebui să se comporte aşa sau altfel. Societatea oferă idealuri, idei, iar foarte curând copilul se obişnuieşte cu faptul că este creştin, că este bărbat şi trebuie să se comporte într-un mod bărbătesc, că nu ar trebui să plângă că fetiţele. Fata începe să se comporte într-un mod feminine, învaţă că nu ar trebui să se caţere în copaci, fiindcă asta fac băieţii. Încetul cu încetul, se trasează tot mai multe limite, iar acestea devin din ce în ce mai înguste, şi toată lumea se simte sufocată. Aşa se prezintă situaţia: toată lumea este sufocată, şi toţi râvnesc în adâncul lor să fie liberi. Dar cum?
Se pare că zidurile care te înconjoară sunt într-adevăr foarte puternice. Şi oamenii trăiesc în acest rip de închisoare toată viaţa. Ei trăiesc în închisoare şi mor tot în închisoare, fără să fi avut vreodată habar ce e viaţa, ce ar fi trebuit să fie viaţa, necunoscând vreodată gloria şi măreţia existenţei.
Aceasta este starea minţii condiţionate. Întregul proces de meditaţie presupune să o decondiţionam, să retragem aceste ziduri. Ce au făcut părinţii, societatea, preoţii şi politicienii trebuie anulat prin meditaţie.
Sursă: Pentru fiecare zi: 365 de meditaţii pentru aici şi acum/OSHO.- Bucureşti: LITERA, 2019, pp. 235, 269, 356.
Selecție și editare, Ioan P. ALEXA