În “Joia mare” şi în zilele următoare ale Săptămânii Mari ale anului 2020 umanitatea creştină a Terrei lui Iisus se afla în grea cumpănă. Pentru mulţi dintre pământeni, dilema totală… deocamdată!
Tatăl meu biologic, Toader, un fecioraş dintr-un sat de câmpie transilvăneană, fără clase primare, a prins Marele Război, al doilea; reîntors acasă din prizonieratul siberian al Rusiei Sovietice m-a conceput netradiţional, “pe repede” şi fără cununie la Biserică, într-un fânar de casă rurală; era începutul anului 1951. După 69 de ani, urmaşul lui, adică eu în persoană, particip alături de alţii, acum în primele luni ale anului 2020 la un altfel de Război Mondial, numit momentan virusologic, iniţiat de Covid-19 şi clanul lui. Istoria se repetă, în alte împrejurări şi cu alţi oameni…
Apărut pe neaşteptate, la timpul nepotrivit, coronavirusul COVID-19 iniţiază de câteva luni, pe scara timpului nostru, un demers dictatorial de tot felul de acţiuni şi evenimente de tip “Yin și Yang “, bine şi rău, puternic şi slab, adevăr şi minciuna, alb şi întuneric, viu sau mort, responsabil şi iresponsabil, etc.
Dar puţini dintre noi am intuit în sinea noastră ca EL are să vină pe Ecranul Vieţii noastre, că îl înţelegem cât de cât, că îl acceptăm ca atare, acum şi mâine ca parte din lumea noastră, că îl identificăm şi îl luăm în seamă când facem tot felul de alegeri şi planuri pentru noi şi cei din jur, şi, mai ales, că putem să îl controlăm şi să îl ţinem în frâu la o distanţă respectabilă de noi, cu arme specifice imunitare, preventive şi chiar de eliminare prin tratamente sau vaccin.
Acţiunile Covid-19, cu tot felul de urmări nefaste pentru umanitate, în tot felul de comunităţi familiale, locale, regionale, naţionale sau globale, afectează specific şi România, aflată, pe nepusă masă într-o conjunctură social-politica şi economică sensibilă, adică, cu alte cuvinte, cu probleme, într-o stare nepregătită, neunitara şi fără direcţii clare de rezolvare şi de ieşire normală dintr-o criză.
Pe de o parte, Partidele şi liderii lor din aceste vremuri de criză, de la Putere sau din Opoziţie, încă nu pricep ce se întâmplă ACUM, nu ştiu să îşi reseteze politicile în aceste noi împrejurări şi nu găsesc direcţii comune de rezolvare prin compromis a noilor probleme apărute.
Pe de altă parte, cei care au fost sau vor să ajungă la Putere, nu recunosc greşelile şi neajunsurile pe care le-au produs, le-au ascuns sau le-au ignorant cu bună ştiinţă în ultimii 30 de ani postcomunişti în domenii esenţiale şi structurale ale evoluţiei unei ţări civilizate: sănătate, educaţie, finanţe, afaceri, justiţie, transporturi şi multe altele.
Covid-19 a dezvăluit încă o dată tuturor cum se prezintă de fapt România reală în faţa unui dezastru biologic neanunţat! Când privim obiectiv alături cum se rezolva criza pandemică în alte ţări, cu lideri responsabili şi politici înţelepte, înţelegem ce departe suntem încă de civilizaţia europeană.
Preşedintele “pas cu pas”, dl. Klaus Johannis, ales în fruntea ţării după un joc “poker online”, acum în Joia mare, după acordurile MAI – BOR privind noile ritualuri de Paşte, revine în atenţia publică şi transmite cetăţenilor un mesaj cu fumigene voalate de ameninţare: „Stați acasă, altfel, după sărbători, vom avea înmormântări!”
Omul simplu, de rând, cu o instrucţie primară se sperie, nu înţelege ce se întâmplă şi se întreabă, dând din umeri: “Cum să particip cu credinţă adevărată la Noaptea Învierii şi să respect în acelaşi tip principiul de interdicţie >>stai acasă<<”?
Dintr-o privire neutră, de la distanţă, se observa clar că Preşedintele şi Guvernul PNL nu au intercomunicat suficient pentru a ajunge la un numitor comun, realist şi acceptabil pentru masă mare de credincioşi aflaţi de peste 30 de zile în izolare sau carantină medicală.
Tot demersul are un iz politic ascuns, cu proiecţii accentuate la alegerile locale şi parlamentare şi NU la siguranţa şi sănătatea populaţiei, de azi şi de mâine. Este de fapt o alegere de ruletă rusească: deces sau viaţă, declanşată intenţionat de un pistolar necunoscut.
În vremuri normale de existenţă, fiecare cetăţean cu orice religie asumată a fost liber să participe la ritualurile specifice de Paşte. Acum când Covid-19 ne asaltează şi ne infectează comunitar, fără discernământ, nu mai putem să facem public ceea ce simţim.
În aceste împrejurări pandemice şi periculoase, pentru sănătatea şi vieţuirea noastră şi a celor din jur suntem nevoiţi să ne adaptăm, adică să stăm acasă, să aprindem în tăcere, în linişte şi în credinţa sufletească o lumânare şi să mărturisim sincer “Hristos a înviat!”, iar mamei noastre de departe să îi reamintim, acum prin telefon, versurile lui George Coşbuc: “Sunt Paștile! Nu plânge, mamă!”
Ioan P. ALEXA