VREI SĂ TRĂIEȘTI MAI MULT? FĂ-ȚI PRIETENI!
Sunt alături de tine la bine şi la greu, însă asta nu este tot: e demonstrat prin multe studii că prietenii te menţin sănătos şi îţi prelungesc speranţa de viaţă.
Alimentaţie corectă şi multă mişcare? Ştim cu toţii cât de importante sunt pentru sănătate. Însă cu prieteni prin preajmă, avem şi mai multe şanse să ducem o viaţă lungă şi sănătoasă.
Aceasta nu este doar o ipoteză, ci este concluzia mai multor studii, care avansează chiar ideea că prietenii au un mai mare impact asupra stării noastre de bine decât partenerul de viaţă sau membrii familiei! Aşa că, dacă nu ai prieteni, fă-ţi, iar dacă îi ai, păstrează-i! Iată câteva argumente în acest sens!
Previn infarctul
Oricât de greu de crezut ar părea, oamenii de ştiinţă ne asigură că, prin efectul relaxant pe care îl au asupra noastră, prietenii ne pot feri de infarct. Mai mult, lipsa lor este la fel de nocivă pentru sănătate ca şi fumatul.
Sunt leac antirăceală
Este ştiut că stresul slăbeşte imunitatea organismului. Ei bine, prietenii pot acţiona ca un remediu antistres, sunt de părere cercetătorii americani. Graţie lor, avem un sistem imunitar mai puternic, deci suntem feriţi de răceli.
Ne ţin în viaţă
Persoanele cu mulţi amici trăiesc mai mult, arată un studiu australian care a monitorizat timp de zece ani 1.500 de persoane. În comparaţie cu singuraticii, cei care socializează au cu 22% mai puţine riscuri de a muri prematur. Acest lucru este pus pe seama faptului că prietenii ne pot ajuta să renunţăm mai uşor la vicii precum fumatul şi alcoolul.
Combat depresia
Când trecem prin perioade mai dificile, prietenii sunt cei la care apelăm pentru sprijin moral, iar acest lucru ne ajută să nu cădem în depresie. Prietenii sunt „recomandaţi” mai ales femeilor, care sunt de două ori mai expuse riscului de a face depresie.
Iată cum îţi faci prieteni!
– Implică-te în cât mai multe activităţi! Nu sta închis în casă atunci când eşti invitat undeva. Astfel, ai ocazia de a cunoaşte multe persoane.
– Fii un bun confident! Dacă ştii să îi asculţi pe cei din jur, vei reuşi să îţi faci mai uşor prieteni, printre colegi, de exemplu.
-Socializează! Încearcă să îţi descoperi puncte comune cu persoanele pe care le cunoşti şi arată-te interesat de oamenii cu care vii în contact.
– Fii un bun confident. Învaţă să îţi asculţi întotdeauna prietenii şi fii gata să le oferi sfaturi atunci când au nevoie de ele.
– Nu încerca să îi schimbi.
Nimeni nu are nevoie de un prieten cicălitor, aşa că nu încerca să le „corectezi” micile defecte care nu îţi plac.
– Fii alături de ei în momentele dificile şi oferă-le sprijiin moral.
Oxitocina, hormonul prieteniei
Reprezentantele sexului frumos par să aibă mai multe beneficii de pe urma prieteniei decât bărbaţii. Pentru femei, prietenia are un efect protector, ferindu-le de hipertensiune şi întărindu-le mai mult sistemul imunitar.
Specialiştii americani pun acest fapt pe seama oxitocinei. Prezent la ambele sexe, acest hormon este asociat cu sentimentul de prietenie şi de încredere. Nivelul oxitocinei creşte atunci când femeile relaţionează cu prietenii, acest hormon având asupra lor un efect de relaxare.
Doctor Click! vă sfătuieşte
Când vorbim de prietenie autentică ne gândim la una sau cel mult la două persoane din existenţa noastră, care au un rol deosebit pentru noi. Prietenii apropiaţi ne ajută în primul rând să funcţionăm, să ne cunoaştem propriile calităţi şi defecte.
Claudia GEORGIEVICI
Sursa : https://clicksanatate.ro/vrei-sa-traiesti-mult-fa-ti-prieteni/a18852901
***
PRIETENIA ÎN CÎTEVA AFORISME ȘI CUGETĂRI
– Prietenia este comert dezinteresat intre egali.- Oliver GOLDSMITH
– Una dintre marile fericiri al acestei vieti este prietenia si una dintre fericirile prieteniei este aceea de a avea cui sa incredintezi un secret.- Alessandro Francesco MANZONI
– Adevarata prietenie se bazeaza numai pe fapte, pe idei, pe sentimente care constituie miezul de foc al omeniei.- Mihai BENIUC
– Chiar si cei mai puternici oameni au nevoie de prieteni. Mario PUZO
– Cel mai bun prieten este doar acela care ne doreste binele, ni-l doreste de dragul nostru, chiar daca nimeni nu o afla.- ARISTOTEL
– Prietenia este un santaj reciproc ridicat la nivel de iubire.- Robin MORGAN
– Un prieten este un alt tu insuti.- ZENON
– Prietenia este capatul si recompensa suprema a iubirii conjugale.- Jean Baptiste Henri LOCARDAIRE
***
COMUNICAREA-CHEIA INTERACTIUNILOR UMANE
Dintotdeauna am fost preocupată să cunosc cât mai mulţi oameni şi să ştiu cât mai multe despre ei.Îmi face plăcere să îmi cunosc prietenii şi apropiaţii în profunzime,să le descopăr noi şi noi trăsături de caracter,să mă confrunt cu problemele,gândurile şi bucuriile lor.Acest lucru mi se întâmplă şi acum când întâlnesc o nouă persoană şi tocmai această dorinţă de a o cunoaşte în detaliu m-a impulsionat să urmez cursurile Facultaţii de Psihologie din cadrul Universităţii Bucureşti.
De-a lungul timpului am descoperit că pentru a interrelaţiona în mod reuşit trebuie să existe o bună comunicare. Comunicarea ca act, sistem, cod sau mijloc stã la baza organizãrii şi dezvoltãrii sociale, influenţând raporturile pe orizontalã şi verticalã între oameni – intervenind chiar în aspiraţiile lor intime, dar şi în cunoaşterea realitãţii,este de părere conf. prof. univ. Ruxandra Răscanu. Interrelaţiile sociale sunt prezente în micro sau macrosisteme sociale, în grupurile de muncã, în comportamente pe care oamenii le desfãşoarã împreunã pentru atingerea unor scopuri, dar în toate subiectul uman îndeplineşte un rol. Sunt autori, psihologi şi sociologi care vorbesc despre o analogie între jocuri şi situaţii sociale, aceştia fiind de pãrere cã aceste caracteristici sunt similare, chiar dacã existã şi suficient de multe diferenţieri. Similaritatea în interrelaţionare socialã (care ar cuprinde jocurile şi situaţiile sociale) se referã la faptul cã existã scopuri şi surse de satisfacţie. În cadrul jocului, fie la copil care îşi creeazã singur regulile, la adolescenţi sau tinerii care joacã fotbal , la adulţii care au tentaţia sã joace Monopoly ori criket se petrec o serie de schimbãri – toate alcãtuind trepte în atingerea scopurilor: în toate formele acestea se construieşte o relaţie, o legãturã.
Dicţionarele definesc prietenul drept „persoana care susţine o altã persoanã, ori o ajutã direct, încurajând-o, având între ele relaţii de bunãvoinţã reciprocã”.Prietenia ca interrelaţie umanã nu depinde de legãturile profesionale, nu se raporteazã la sisteme de obligativitate şi nici nu este impusã ca în cazul relaţiilor de comunicare pe care le avem cu rudele. Prietenii sunt persoane care se simpatizeazã unul pe altul şi se bucurã sã fie împreunã în anumite ocazii sã rezolve anumite acţiuni. Prietenia este totalmente voluntarã ca atitudine a unei persoane faţã de alta şi de aceea nici regulile nu sunt foarte stricte privind cine sunt prieteni şi ce realizeazã împreunã. Prietenia capãtã aspecte variate care diferã în funcţie de vârstã, sex şi statut socio-profesional. Oamenii par sã ştie ce înseamnã prietenia, ea este perceputã ca un fapt obişnuit, veche de când lumea, iar studiile efectuate au ajutat la diferenţieri şi apropieri conceptuale şi practice. Bãrbaţii sunt prieteni cu cei care întreprind ceva împreunã: acţiuni, afaceri, plãcerea jocurilor sportive etc. Femeile apreciazã prietenia dupã modul în care sunt ajutate emoţional şi sunt asigurate cã se pãstreazã secretele, confidenţele.
Dupã Duck, S.W. şi Lea, M. (1982), întâlnirile regulate ale prietenilor au la bazã dorinţe, intenţii, gânduri similare, cadouri reciproce: unii vor sã fie utili, alţii pot sã arate cã pot fi amabili, etc.Întâlnirile obişnuite ale prietenilor şi interdependenţa constituie un alt pas important în dezvoltarea prieteniei ca şi activitãţile care se realizeazã cu ajutorul persoanelor pe care le considerãm prietene. Activitãţile considerate caracteristice pentru prieteni includ participãri la petreceri, conversaţii intime, dansul, plimbãri, invitaţii la restaurant sau cafenea, jocul de cãrţi şi tenisul.
Interrelaţia umanã bazatã pe prietenie presupune, conform studiilor lui Argyle &Furnham , Amy Campbell (1986), C.Gilligan (1982), Walster E.H. & G.W.Walster (1988), urmãtoarele:
1. Subiecţii din ecuaţia prietenie se simt mult mai bine dacã ei constatã cã sentimentele lor sunt utile în relaţia respectivã, sunt meritate;
2. Cei care descoperã cã sunt într-o relaţie inechitabilã şi comunicarea lor devine disfuncţionalã încearcã refacerea echilibrului prin:
• întãrirea echitãţii reale
• reinstalarea echitãţii psihice
• ruperea relaţiei.
Walster & Walster (1978, 1982, 1988) ne sugereazã cã mãcar tacit partenerii aflaţi în comunicare prin intermediul prieteniei evalueazã costurile şi beneficiile acestei relaţii şi în funcţie de potenţialul satisfacerii afective relaţia se stinge, este continuatã, se cimenteazã. Prietenia nu reprezintã doar modalitãţi de petrecere a timpului liber în companie, în grup ori mers la plimbare, mers la cumpãrãturi, mers la bisericã, vizite etc. Ea presupune cel puţin de douã ori în viaţã în douã etape o influenţã beneficã asupra sãnãtãţii, stãrii de bine, detectarea agenţilor de stres şi reducerea lor.
a) Prima perioadã a vieţii când prietenia este beneficã este adolescenţa. În acest interval de timp prietenii adevãraţi ajutã efectiv fetele ori bãieţii în vârstã de 18-20 de ani sã capete experienţã pe multiple planuri, inclusiv în alegerea partenerului în viitoarea cãsãtorie. Autorii acceptã cã prietenia în aceastã perioadã este un factor al fericirii şi al stãrii de bine, de confort psiho-social.
b) A doua perioadã în care prietenia poate interveni efectiv este vârsta maturitãţii, accentul este pus mai ales pentru femei. Cele care nu au rude au nevoie în aceastã perioadã de prieteni care sã ocupe golurile afective şi sociale. Acum, când prietenia nu poate suplini cãsãtoria, femeile doresc, de obicei, ca prietenii sã fie cei care fac orice pentru ele, care au calitãţi superioare rudelor, care le ascultã şi au soluţii în orice domeniu.
Opusã acestei relaţii privitã ca stare de bine este singurãtatea, care este consideratã cea mai obişnuitã şi stresantã condiţie a vieţii umane. Studii numeroase au arãtat cã anumite deprinderi sociale imperfecte conduc la singurãtate, dintre care cea mai importantã este absenţa unei capacitãţi de a stabili relaţii de prietenie într-o manierã agreabilã. Cei singuratici, de regulã, nu au un tipar de autodezvãluire, comunicã puţin, sunt izolaţi şi tind sã devinã eficienţi prin redusa transmitere verbalã ori prin semne non-verbale (faţa şi vocea); le scade capacitatea cognitivã, sunt mai pasivi şi mai puţin insistenţi; au un coeficient redus de încredere în alţii şi, global, atitudine negativã faţã de oameni corelatã cu un concept inadecvat privind prietenia, nerealizând cã starea de bine la care aspirã individul presupune obligaţii şi loialitate.
Accentuând ideea cã prietenia nu se conduce dupã legi şi reguli formale ca în cazul mariajului, suntem conştienţi cã existã un „cod” nescris de reguli, care respectate, determinã respectarea ei.
Reguli pentru prieteni
1. Oferiţi-vã voluntar, din timpul liber, când este nevoie de ajutor;
2. Respectaţi condiţiile particulare de viaţã ale prietenului:
3. Pãstraţi confidenţele;
4. Aveţi încredere unul în celãlalt;
5. Sprijiniţi-vã prietenul (prietena) în lipsa acestuia;
6. Nu vã criticaţi unul pe altul în public;
7. Arãtaţi-vã sprijinul afectiv;
8. Uitaţi-vã în ochii celuilalt în timpul conversaţiei;
9. Strãduiţi-vã sã-l faceţi fericit în timp ce sunteţi unul în compania celuilalt;
10. Nu fiţi gelos (geloasã) şi nu îi criticaţi alte relaţii, alte persoane cunoscute;
11. Fiţi toleranţi unul faţã de celãlalt;
12. Împãrtãşiţi veştile (noutãţile) privind succesul;
13. Solicitaţi sfaturi personale;
14. Nu fiţi pisãlog (pisãloagã);
15. Angajaţi-vã în glume sau ironii decente faţã de prieten(ã);
16. Cãutaţi sã rãsplãtiţi datoriile, favorurile şi complimentele;
17. Dezvãluiţi-vã sentimentele ori problemele personale în compania prietenului.
Aceste reguli, care se doresc doar o intenţie în consolidarea prieteniei şi adâncirea comunicãrii interumane, ţintesc douã arii speciale:
a) un set din acestea se referã la rãsplata, recompensa „moralã şi materialã” – criteriu omniprezent( ex., ajutorul între prieteni);
b) un alt set de reguli se referã la cauza obişnuitã a pierderii prieteniei (ex., gelozia, lipsa confidenţialitãţii).
Unele reguli – absolut necesare interrelaţiei umane au chiar prin structura, scopul şi efectele lor o influenţã directã asupra comunicãrii, indiferent dacã aduc sau nu sancţiuni morale, legale, penale. O serie de psihologi şi sociologi cred,de comun accord,cã regulile şi abilitãţile cãpãtate prin respectarea aplicãrii acestora reprezintã cheile de interacţiune umanã, ele sunt responsabile de succesul ori eşecul nostru intercomunicaţional. Cunoaşterea regulilor de comportare socialã în familie, la locul de muncã, în prietenie, în mariaj etc. are ca rezultat cunoaşterea umanã mai profundã. Regulile reprezentând comportamente ale unei vecinãtãţi pe care oamenii le considerã cã ar trebui sau nu aplicate unor situaţii particulare, unor relaţii deosebite, apar, şi se instituie fie în cabinetul medicului care consultã, în afaceri, la cumpãrãturi, în prietenie etc. Regulile care apar şi se instituie în interrelaţionare sunt de obicei de tip informal, sunt extrem de diferite şi se suprapun peste alt tip de reguli: cele pe care le implicã legea, cele pe care le presupune eticheta şi cele instituite de moralã.
• Eticheta constituie un summum de reguli. Regulile etichetei sunt similare cu regulile de interrelaţie, intercomunicare umanã dar au funcţia de a ne ajuta sã evitãm ofensele, jignirile etc. – ele regleazã tiparele de conduitã în situaţii particulare.
• Moralitatea este implicatã în interrelaţionarea umanã ca multe din regulile de comunicare, altele nu sunt aprobate, altele nu sunt respectate (de exemplu, confidenţa).
Exista patru reguli de bazã pentru o interrelaţie, reguli care trec peste diferenţele culturale şi aspirã la un caracter de universalitate. Acestea se referã la:
1. necesitatea de a respecta intimitatea altuia, singurãtatea şi secretele;
2. necesitatea de a privi interlocutorul în ochi în timpul conversaţiei;
3. obligativitatea de a nu discuta cu altã persoanã tot ce are caracter confidenţial;
4. obligaţia de a nu critica în public altã persoanã.
Regulile ne ajutã sã descoperim scopurile relaţionãrii. Într-o prietenie este nevoie de schimb de informaţii, de înţelegere, de afecţiune, de ajutorare. Regula într-un mariaj se poate baza pe prietenie, pe unii itemi caracteristici dar trebuie sã conţinã pãstrarea intimitãţii, care constituie chiar rãsplata vieţii în doi. În relaţiile de muncã, regula principalã poate fi centrarea pe conducerea eficientã a instituţiei, a afacerilor etc. Generic s-a stabilit cã regulile pot evolua treptat, odatã cu evoluţia societãţii, cã oamenii nu se gãsesc permanent într-un singur fel de relaţii, iar regulile pe care le respectã sau pe care nu le respectã oamenii sunt diferenţiate; unele reguli pot fi înţelese dar nerespectate de oameni, chiar dacã au semnificaţie universalã, iar absenţa lor ar face viaţa şi comunicarea imposibilã.
În concluzie,putem afirma faptul că respectarea regulilor menţionate constituie obiectul unei comunicări reuşite,în caz contrar aceasta nemaiputându-se realiza.
Ştim cu toţii că baza oricărei interacţiuni umane de succes o reprezintă o bună comunicare.Dar sunt şi situaţii în care comunicarea este dificilă sau imposibilă-diferenţe de limbaj,culturale şi etnice majore.În aceste situaţii trebuie să fim receptivi la alte semnale transmise de emiţător în timpul unei conversaţii:mimica,gesticulaţia,tonalitatea vocii,poziţia corpului,etc.O percepţie corectă a acestor semnale poate fi comparată cu descifrarea unor indicii care ne vor duce la rezultatul dorit.În aceste cazuri înţelegerea limbajului nonverbal va uşura,cu siguranţă,procesul de comunicare.
Comunicarea,oricât de prolifică ar fi ea si pe oricâte planuri s-ar realiza,nu poate duce la o relaţie de prietenie adevărată,decât în condiţiile în care subiecţii se consideră egali unul altuia.Există cazuri,cum ar fi relaţia părinte-copil,şef-subaltern,medic-pacient,care au ca principal liant un alt element:legătura de rudenie,interesul personal sau de serviciu,etc. Deşi se respecta şi aici regulile ce stau la baza comunicării,acest lucru nu mai este suficient,dar constituie cea mai importantă componentă pentru o bună înţelegere şi colaborare.
În opinia mea un alt aspect pentru o bună comunicare,valabil mai ales în relaţiile de prietenie,dar nu numai,îl reprezintă capacitatea de a asculta.consider că înainte de a ne cere dreptul la a ne exprima părerile,gândurile şi sentimentele,trebuie să învăţăm să observăm,să-i ascultăm pe ceilalţi cu interes real şi nu doar să ne aşteptăm rândul să vorbim.Acest lucru mi se pare deosebit de important şi în calitatea mea de viitor psiholog, deoarece practica acestei meserii presupune foarte mult capacitatea de a fi un bun observator şi ascultător.
Depăşirea barierelor de orice fel în comunicare constituie calea spre succesul personal şi profesional.Eficienţa cu care vom reuşi să depăşim aceste bariere depinde de fiecare persoană în parte,de dorinţele,voinţa,aspiraţiile şi personalitatea fiecăruia dintre noi. Trecerea timpului ne va demonstra dacă am realizat acest lucru sau nu,dar indiferent de rezultat nu trebuie să uităm că secretul reuşitei este la îndemâna tuturor,şi anume:o bună comunicare.
BIBLIOGRAFIE:
Răscanu,Ruxandra-Psihologie si comunicare , Bucuresti, 2003, Editia a II-a, revazuta si adaugita, Editura Universitatii din Bucuresti.
Surse: 1) http://www.comarion.ro/referate/index.php?value=Comunicarea%20-%20cheia%20interactiunilor%20umane&detalii=psihologie_htm&id=4309