…Mereu în slujba domniilor voastre, dragi lupi, padawani şi hobbiţi!
Stabilirea Anului Nou pare a fi total ilogică şi fără niciun suport religios sau cosmic, spiritual sau material. Nu se potriveşte cu nimic, nici în calendarul iulian, nici în cel gregorian. Şi nici în vechile calendare din antichitate.
Anul Nou a fost stabilit la trecerea secundei de la ora 24:00 din noaptea de 31 decembrie, ca o sărbătoare nouă, laică, eliberată de orice mit sau legendă!
În vechime anul începea cu echinocţiul de primăvară, sau cu solstiţiul de iarnă, deci 21 martie sau, respectiv, 22 decembrie. Şi astăzi popoare vechi şi dirijate de înţelepţi, precum evreii sau arienii (persanii, iranienii) respectă concordanţa dintre luni şi zodii. Oare de ce? De ce ei se bat pentru supremaţia regională şi, prin ricoşeu, a Lumii, iar noi suntem doar o amărâtă de colonie? Pentru că evreii, de exemplu, au avut întotdeauna conducători de excepţie, care au polarizat energia naţiei şi au creat condiţiile performanţei şi a excelenţei. Noi, nu!
Dar oare de ce mai toate evenimentele importante ale României moderne au fost legate de începutul unei zodii, 23 august, 24 ianuarie, 22 decembrie sau calchiate peste vechi semnificaţii: 1 decembrie, Anul Nou Dacic?
Şi aşa vă răspund şi la o întrebare, dragi lupi, padawani şi hobbiţi: „… de ce nu aţi pomenit nimic despre evenimentele din decembrie 1989?”.
Răspunsul îl găsiţi în „Cronica însângerată a Bucureştiului în Revoluţie”, 1990, paginile 45 şi 46 (paginile albumului nu sunt numerotate). Acolo sunt poze în care apar. Am participat la Revoluţie din noaptea de 21 spre 22 decembrie.
Chiar am crezut în Revoluţie! Apoi în cei 36 de ani care au trecut am aflat ceea ce nu ştiam şi am făcut conexiuni… mai mult, cu vreo patru ani lipsă când am fost în… lume, am trăit viaţa de zi de zi din România şi am fost martor la sărăcirea drastică a 19% din populaţie, a băjenirii sclavilor voluntari în Occident şi a colonizării ţării mele. La multe umilinţe şi nedreptăţi faţă de ţara şi poporul meu! Prezentate ca realizări…
Şi pentru că ştiu ceea ce ştiu, nu am solicitat niciodată calitatea de revoluţionar, cu diplomă, salariu privilegiat, terenuri, pensie mărită şi alte avantaje, la fel ca, la timpul lor, ilegaliştii comunişti. Sigur, cei care au murit (familiile lor) sau au fost răniţi, sau arestaţi şi molestaţi în Revoluţie sunt singurii care au dreptul la privilegii. Ceilalţi… nu!
Dacă vă uitaţi cu atenţie, lângă mine, în prima fotografie de la Revoluţie se găseşte o fată frumoasă, cu părul creţ: Teddy van Boer. O găsiți în Olanda…
Şi vă întreb la acest sfârşit de an, boieri dumneavoastră, dragi lupi, padawani şi hobbiţi, chiar vreţi să ştiţi ceea ce ştiu eu? Nu vă serveşte la nimic şi aşa lumea este tristă şi disperată şi încearcă să se distreze cu orice preţ… ca să uite!
Oricum, pentru mine anul 2025 a fost unul dintre anii răi, serie începută cu 2021.
Odată şi odată o să vă spun adevărul, ce este cu afacerea aceea, sau cu cealaltă. Şi multe altele, la care am fost martor.
Până atunci, să mai risipim un mit. O obsesie jurnalistică: tezaurul României.
În tratatul de prietenie dintre Republica Populară România şi URSS, semnat în anul 1948 este cuprins, parcă în anexa şase, nu mai ţin minte, am citit documentul respectiv când învăţam, eram ucenicul şi elevul lui Corneliu Mănescu, ei bine în tratatul respectiv este precizat că tezaurul României, aflat la Moscova, devine parte din datoria de război. Nu avem nimic de recuperat de la Moscova, decât dacă România este reconsiderată ca învingătoare în cel de al doilea război mondial, de partea aliaţilor, dacă ni se acordă calitatea de ţară cobeligerantă. Acţiune care are ca probabilitate zero absolut. Într-o scrisoare a Anei Pauker este pomenit acest episod, al cuprinderii tezaurului în datoria de război.
Discuţiile au fost reluate de partea română cu sovieticii în 1961 şi s-a obţinut retrocedarea arhivei de stat şi a o mică parte din tezaur, considerată a conţine probe istorice unice şi de neînlocuit ale naşterii poporului român. Am fost martor la acest eveniment, s-a întâmplat practic în casa mea, în anul 1963, când tatăl meu, arhivar şi istoric, pe atunci şeful muzeelor din România a fost însărcinat, împreună cu o întreagă delegaţie să sorteze şi să aducă în ţară arhiva de stat, depozitată în condiţii insalubre în subsolurile Kremlinului.
Mulţi proprietari de astăzi, care şi-au reconstituit dreptul pe date din arhivă, ar trebui să-i aprindă tatei o lumânare. S-a luptat din greu cu ruşii să repatrieze documente vechi de proprietăţi şi acte de vânzare-cumpărare. „Ce vă trebuie aceste acte burghezo-moşiereşti?” întrebau sovieticii. Tata le-a răspuns printr-o glumă.”Patru sute de ani, am fost sub turci. Fiţi siguri că ei au firmane şi acte care îi îndreptăţesc la pămîntul nostru. Dacă noi nu demonstrăm continuitatea locuirii de către români şi continuitatea proprietăţii o să aveţi baze NATO turceşti pe Prut!” Ruşii, de atunci, au râs şi l-au lăsat să mai ia două camioane de documente. Acum au baze NATO pe Prut! Este bine, este rău… o să trăim și o să vedem! Poate că este doar o poveste, dar așa o știu eu. Dreptul la libertatea cuvântului!
Haideţi să lăsăm, deocamdată, lucrurile cum au căzut, am spus de multe ori fraza pe care am auzit-o, demult, de la Rege: „nu te poţi bate cu o floretă împotriva unei armate de topoare!”
Şi să nu uităm că pe 30 decembrie se împlinesc 78 de ani, o viaţă de om, de la abdicarea Regelui Mihai şi proclamarea republicii în România. Unii istorici postmodernişti o consideră o greşeală. Tragic Rege, Dumnezeu să-l odihnească! Era convins că rudele sale regale, învingătoare în conflictul mondial, o să-i sară în ajutor, o să menţină dinastia în România. Dar poţi să judeci cu datele de astăzi, pe cineva care a luat o decizie acum aproape 80 de ani? Ar fi o prostie…
Dar iată, că România poate deveni prima republică monarhică. Nu cunosc exemple similare de convieţuire a unei Case Regale cu o voce din ce în ce mai puternică şi clară şi a unei republici sociale semi-prezidenţiale.
Din nou, originalitate… adică amatorism! În România de la cel mai înalt nivel până la ultimul paznic de toaletă publică, respectivii responsabili habar nu au de ceea ce trebuie să facă, de „job description” de ROI şi ROF. Şi atunci, inventează, improvizează, pentru că românul este… poet! Unde este lucrul bine făcut? Sau poate este vechea vorbă „lucru bun, la nouă luni”! Mai discutăm, pentru că ştiu eu ce ştiu!
Dar să revenim la pasiunea mea, astrologia: în horoscopul pe zodii, care urmează, o să găsiţi şi sfaturi pentru Revelion, pentru că în noptea Anului Nou o să vă spun de-a dreptul cum o s-o duceţi în anul 2026, anul Calului Roșu, de Foc. Nimeni nu poate spune că o să fie un an bun, dar măcar o să treacă repede! Aveţi puţintică răbdare, vorba eternului Caragiale!
Să ne pregătim pentru ziua de mâine, ultima zi a anului, dar este, în defititiv, o altă zi !..
Radu Costin ȘTEFĂNESCU, Evz. ro, 30 dec. 2025
Sursa : https://evz.ro/horoscopul-lui-dom-profesor-30-decembrie-2025-libertatea-cuvantului.html
PS. Urarea mea pentru ”Dom-profesor”: LA MULTI ANI, ACOLO UNDE SUNTEȚI SAU VEȚI FI! Vă mulțumim pentru Horoscopul Dvs. profesionist oferit gratuit tuturor, horoscop însoțit de informații utile și învățături de viață pentru toți cititorii! (ed.)