În domeniul posibilităţilor nu se face nicio deosebire între idee şi acţiune, minte şi trup, vis şi realitate. Liderii care devin una cu viziunea lor ne par adesea neobişnuit de viteji. Fie că se afla în mijlocul acţiunii sau pe tuşă, aceştia acţionează ca un canal de propagare a viziunii. Ca şi Gandhi sau Martin Luther King, Jr., aceştia pur şi simplu nu rezistă să nu intervină pentru a umple golul cu tot ce pot, dacă observă că este nevoie de acest lucru.
Se spune că, la puţin după ocuparea capitalei daneze, în aprilie 1940, ar fi avut loc o întâlnire între regele Christian X şi un ofiţer nazist. Se spune că, atunci când regele s-a uitat pe fereasta palatului şi a văzut drapelul nazist cu zvastica fluturând deasupra clădirii guvernului, a solicitat o întâlnire cu şeful forţelor de ocupaţie.
Regele a cerut ca steagul să fie coborât. Ofiţerul nazist a refuzat.
Regele Christian s-a îndepărtat câţiva paşi şi a petrecut câteva momente în tăcere. S-a adresat apoi din nou ofiţerului.
– Şi ce aţi face dacă trimit un soldat să îl dea jos?
– Voi ordona să fie împuşcat, a răspuns ofiţerul.
– Nu cred că o veţi face, a zis regele liniştit, când veţi vedea ce soldat trimit.
Ofiţerul a solicitat suveranului să fie mai explicit.
– Eu sunt acel soldat, a spus regele Christian.
Steagul a fost coborât până la sfârşitul acelei zi.
Sursă: Arta posibilului/ZANDER, Rosamund Stone; ZANDER, Benjamin. – Bucureşti: Publica, 2012, pp. 200-201.