Nastratin Hogea a fost chemat, cu multe rugăminţi, într-o regiune unde nu plouase de mult timp, era mare secetă. Înţelepţii de pe acolo au spus, că, numai Nastratin mai poate găsi ceva, ei au încercat totul, de la vrăji la rugăminţi pioase către Allah.
Cum a ajuns acolo, unde era secetă mare şi apa rară, Nastratin Hogea a cerut un lighean mare de apă. Să ştiţi că cuvântul „lighean” vine din farsi, din persană, preluat şi de turci, noi de la ei îl avem, înseamnă vas de spălat. Oamenii au dat din umeri şi au adunat ultimele rezerve de apă.
Nastratin, nici una, nici două, îşi scoate cămaşa de pe el şi începe să o spele, cu mare atenţie. Oamenii încep să murmure. „Nu aveţi nicio grijă, ştiu eu ce fac” le-a răspuns Nastratin. Ba, mai cere încă un lighean cu apă. Oamenii au luat apă de la gura copiilor şi au încropit încă un lighean cu apă. Nastratin şi-a limpezit cămaşa şi era foarte fericit. Lumea a început să strige că Nastratin îşi bate joc. „Nu aveţi nicio grijă, ştiu eu ce fac” le-a răspuns Nastratin. Apoi a stors bine-bine cămaşa şi a pus-o la uscat. Nu au trecut câtva minute şi cerul s-a acoperit de nori şi a început să plouă, ce spun eu, parcă turna cu ligheanul, pardon, cu găleata! Lumea s-a mirat tare, dar Nastratin a spus: „Vedeţi, aşa se întâmplă de fiecare dată când îmi pun rufele la uscat!”
Sursă: http://www.evz.ro/o-pilda-cu-nastratin-hogea-horoscopul-lui-dom-profesor.html