Nu plânge la mormântul meu, nu-mi trebuie jelit, Eu nu-s aici. Eu nici n-am adormit. Eu sunt mii de vânturi bătând, Sunt zăpada strălucind, Sunt Soarele din coptul grâu Şi ploile de toamnă, de târziu. În lumina blândă a dimineţii, Sunt zborul unei păsări la hotarul ceţii. Nu plânge la mormântul meu, nu-mi trebuie jelit, … [Citeste tot articolul…]
Ne îndreptăm către moarte în fiecare clipă a vieţii. Dar există oameni care trăiesc prezentul fiecărei secunde şi oameni care mor în fiecare secundă. Cei care se lupta cu disperare să dobândească avantaje materiale sunt mereu pe cale să moară, pentru că avantajele materiale sunt cele care trăiesc în locul lor. În aceiaşi situaţie … [Citeste tot articolul…]
· Când, ajunşi spre sfârşitul vieţii, majoritatea oamenilor privesc înapoi, descoperă că au trăit doar ad interim [provizoriu]. Vor fi surprinşi să vadă că acel lucru pe care l-au lăsat să treacă neapreciat şi nesavurat nu este nimic altceva decât tocmai viaţa lor. Şi astfel un om valsează spre braţele morţii, după ce a … [Citeste tot articolul…]
Ne confruntăm zilnic cu exemple de “moarte din prostie”. Conducerea în stare de ebrietate, bolile legate de fumat sau de obezitate, descărcarea accidentală a armelor de foc – toate fac victime şi ne amintesc cât de vulnerabili suntem faţă de cele mai rele impulsuri ale noastre. Ce-şi spun oamenii despre aceste riscuri? Dacă ne riscăm … [Citeste tot articolul…]
Bătrânii se întorc cu gândul la zilele tinereţii lor, asemenea celui înstrăinat care aleargă cu gândul la locul naşterii sale. Ei sunt înclinaţi să depene poveştile adolescenţei, asemenea poetului care este înclinat să-şi îngâne cel mai minunat dintre poemele pe care le-a compus. Ei trăiesc cu spiritul în ungherele trecutului îndepărtat, căci prezentul trece pe … [Citeste tot articolul…]
La nunta fiicei mele am împrumutat câteva gânduri de la Mark Helprin [romancier american] şi am alcătuit următoarea închinare: Dragostea dintre părinţi şi copii depinde în mare măsură de iertare. Imperfecţiunile sunt cele care ne fac oameni, iar bunăvoinţa de a le tolera la cei din familie şi la noi înşine răscumpăra suferinţa … [Citeste tot articolul…]
Nimeni nu ştie ce este moartea şi dacă ea nu este cel mai mare bine al omului. Ea, moartea, este destinul nostru comun, însemnând despărţirea a două lumi: sufletul şi corpul. Toţi ajungem mai repede sau mai târziu în puterea ei. Viaţa celor morţi se afla în amintirea celor vii. Se spune că moartea propriu-zisă … [Citeste tot articolul…]
* [Experienţele în apropierea morţii ar reprezenta] „realipirea ta la un TOT ETERN, căruia îi aparţii şi de care nu ai fost despărţit decât temporar, în cursul acestei vieţi pământeşti. Este dacă vreţi ca un ocean din care se evaporă nişte picături. Ele vor reveni, mai devreme sau mai târziu, în acelaşi ocean, că într-o … [Citeste tot articolul…]
Compozitoarea britanic? Bronnie Ware accutane buy line a scris despre „cele mai întâlnite” regrete pe care oamenii le au înainte de a trece în lumea celor drep?i. Ea a f?cut un top dup? mai mul?i ani de stat printre oamenii bolnavi. „Am lucrat mul?i ani în îngrijirea paliativ?. Pacien?ii mei erau cei care mergeau acas? … [Citeste tot articolul…]
Moare cate putin cine se transforma in sclavul obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii; cine nu-si schimba existenta; cine nu risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste. Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru. Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera negrul pe alb … [Citeste tot articolul…]